Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
420 2 In judeţul Satu Mare4, ca de altfel în întreaga ţară, lucrările de reformă agrară s-au desfăşurat anevoios şi fără a fi respectate întru totul prevederile legii, fapt ce a generat în multe cazuri îndreptăţite nemulţumiri din partea ţărănimii. Intr-un memoriu din 4 aprilie 1922, sătenii din Halmeu îşi exprimau îngrijorarea din cauza tărăgănării exproprierilor din plasa Ugocea5. Locuitorii din comuna Apa îl informau pe prefectul judeţului Satu Mare că marii proprietari de aici se opun aplicării reformei, ameninţîndu-1 pe secretarul comunal6, iar cei din Cărăşeu se perindau de mai bine de un an de zile de la o autoritate la alta pentru aplicarea legii.7 Nemulţumiţi erau şi voluntarii români din Cărei a căror cerere de împroprietărire a fost respinsă, motiv pentru care secţia din localitate a Uniunii Voluntarilor va organiza o adunare de protest în ziua de 31 august 1925.8 în numeroase cazuri exproprierea nu s-a efectuat pînă la limitele stabilite de lege. în acest sens putem aminti că numai în plasa Satu Mare, la finele anului 1924, existau încă 46 de moşii de peste 200 iugăre fiecare.9 Ţăranii din Lazuri, Bereu, Botiz şi Vetiş erau neliniştiţi deoarece nu au fost împroprietăriţi cu locuri de casă, iar cei din Atea, Agriş, Micula, Sătmărel, Livada şi Ambud fiindcă proprietarii foloseau în continuare pămînturile expropriate de la ei prin lege.10 Societatea Anonimă Forestieră „Beltiug“ deţinea întinse suprafeţe de păduri în comunele Socond, Soconzel, Cuţa, Bolda, Sandra, Beltiug, Dobra, Hodişa şi Solduba însumînd 9573 iugăre. Prin diferite mijloace ilegale, deşi societate absenteistă, ea a reuşit să salveze de la expropriere 7244 iugăre.11 Instituţiile de cult din judeţul Satu Mare posedau şi ele însemnate suprafeţe de pămînt şi în loc să fie expropriate pînă la limitele legale, dimpotrivă au mai primit terenuri în plus.12 Cei mai mari proprietari funciari din judeţ proveneau din familiile Károlyi13, Vécsey, Teleky, Poppenheim, Dégen-4 Administrativ-teritorial între anii 1926—1940 judeţul Satu Mare era împărţit în 8 plăşi: Satu Mare, Baia Mare, Oaş, Ardud, Seini, Somcuta Mare, Copalnic Mănăştur şi Ugocea. Menţionăm că în toamna anului 1925 plasa Cărei a trecut în componenţa judeţului Sălaj, iar plasa Copalnic Mănăştur (judeţul Someş) a fost integrată în cuprinsul judeţului Satu Mare. 5 Arhivele Statului Satu Mare, fond Consilieratul agricol al judeţului Satu Mare, dosar 3/1921, f. 31—34. 6 loc. cit., dosar 18/1923, f. 1—2. 7 „Satu Mare“, nr. 84 din 24 octombrie 1923. 8 „Neamul nostru“ (Careii Mari), nr. 35 din 29 august 1925. 9 Arhivele Statului Satu Mare, fond Consilieratul agricol al judeţului Satu Mare, dosar 25/1924, f. 66. 10 loc. cit., dosar 28/1924, f. 13. 11 D. Sandru, Cu privire la aplicarea reformei agrare din 1921 în satele din Munţii Codrului, în Satu Mare Studii şi comunicări, voi. IV, 1980, p. 257. 12 Idem. Reforma agrară din 1921 în România, p 164. 13 Cel mai mare moşier din judeţ, contele Ludovic Károlyi deţinea în anul 1918 teren arabil în suprafaţă de 18 840 iug şi 33 660 iugăre de pădure, cf. Arhivele Statului Satu Mare, fond Consilieratul agricol al judeţului Satu Mare, dosar 479/1921, f. 1.
