Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
21 413 faţă de mişcarea muncitorească, de represiunea luptei sale. în spiritul principiilor democratice ce caracteriza întreaga noastră mişcare au fost alese organele de lucru ale forumului Partidului clasei muncitoare: biroul congresului, comisia de validare a mandatelor, comisia de rezoluţii, în care au intrat: Mihai Cruceanu, Gheorghe Russ, Andrei Ionescu, Mihai Macovei, Fotache Dorojan, Alfred Rusch, I, Neagu-Negulescu, T. Albani, N. Marian, I. Mirescu, Elek Köblös, E. Stanev, T. Iordăchescu, C. Mänescu, I. Vasiliu, St. Alföldi, Al. Dobrogeanu-Gherea, E. Rozvan, C. Barta etc. După prezentarea raportului comisiei de validare care a precizat că la lucrări participă delegaţi avînd 541 mandate de la peste 45 000 de muncitori organizaţi, Congresul a adoptat, o serie de moţiuni ce vizau aspecte ale luptei revoluţionare din ţară: pentru amnistie, pentru cei închişi, contra stării de asediu şi a cenzurii, apreciind că jertfele aduse de numeroşi luptători cauzei socialiste, „vor da roadele aşteptate, ne vor ajuta în lupta grea a clasei muncitoare şi vor grăbi astfel triumful marelui ideal socialist“46. Animaţi de spiritul solidarităţii internaţionaliste, trăsătura caracteristică a mişcării noastre muncitoreşti încă de la începuturile sale, delegaţii au votat apoi moţiuni prin care se saluta Internaţionala Comunistă, partide comuniste şi muncitoreşti din diferite ţări, exprimînd hotărîrea „de a duce lupta necurmată, alături de partidele comuniste din lumea întreagă, pentru dezrobirea proletariatului şi instituirea unui regim al sfaturilor de muncitori şi ţărani“. O moţiune specială a fost adoptată în semn de solidaritate cu Revoluţia victorioasă din Rusia, cu proletariatul rus. La rîndul său, Congresul a fost salutat de organizaţii muncitoreşti din întreaga ţară care îşi exprimau dorinţa ca lucrările forumului muncitoresc să se încheie cu deciziunea formării partidului comunist şi adoptării programului său revoluţionar. De asemenea, militanţi ai clasei muncitoare care au fost împiedicaţi de autorităţi să sosească la congres sau cei ce se aflau la închisoare au salutat congresul. Aceştia din urmă au declarat, între altele: „Deşi prizonieri ai burgheziei, ziua aceasta e mult mai frumoasă pentru noi, pentru că ştim că azi reprezentanţii clasei muncitoare din România şi teritoriile alipite (unite, n.n.) încep cea mai rodnică şi cea mai mult dorită muncă pentru consolidarea puterii clasei muncitoare de la noi. „Ei şi-au exprimat încrederea că din dezbateri „va răsări, puternic şi încrezător în victorie, Partidul Comunist din România — conducătorul cel mai viguros al clasei muncitoare — ... singura chezăşie că triumful cauzei noastre este asigurat“47. în continuarea lucrărilor sale, Congresul, în ziua a doua, a dezbătut Raportul Comitetului Executiv, realizînd o retrospectivă a dezvoltării luptei proletariatului român, subliniindu-se unele fapte ce puneau în evidenţă „crezul revoluţionar“, ce l-a animat, contribuţia sa la desfăşurarea unor evenimente naţionale (Marea Unire) sau altele ce au marcat 46 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România. 1916—1921, p. 685. 47 Ibidem, p. 687 — Scrisoarea era semnată de Lazăr Măglaşu, Pândele Becheanu şi Pîncu Herşcovici; vezi şi „Socialismul“ din 11 şi 14 mai 1921.
