Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
19 411 Statut — urmăreşte organizarea proletariatului pe temeiul luptei de clasă şi al solidarităţii internaţionale a muncitorilor, pentru cucerirea puterii politice şi aplicarea dictaturii proletariatului prin regimul politic al sfaturilor în vederea socializării mijloacelor de producţie, adică transformarea societăţii capitaliste, bazate pe exploatarea muncii, într-o societate socialistă44 45. După şedinţa Consiliului general din 31 ianuarie—2 februarie 1921, pregătirile pentru congres au intrat în faza lor nemijlocită. Au avut loc o serie de manifestări importante: Presa socialistă a publicat ordinea de zi a Congresului, au avut loc adunări ale secţiunilor partidului care au ales delegaţi pentru marele forum proletar, consfătuirea Uniunilor sindicale şi a Tineretului Socialist sau la rîndul lor, s-au pronunţat asupra documentelor ce urmau a fi dezbătute. Sub titlul Congresul, un corespondent din Braşov cerea „să mergem la congres şi să întindem mîna noastră frăţească muncitorilor din vechea Românie. Să le spunem lor sincer: Fraţilor! ... Acum am venit să ne cunoaştem, să unim organizaţiile noastre, să le facem puternice şi să luptăm cu puteri comune împotriva capitalismului, pentru făurirea unei societăţi noi, mai frumoase“43. Idei similare au fost exprimate în fond, la toate adunările secţiunilor care au ales delegaţi pentru congres. A fost o activitate titanică, desfăşurată de cei mai buni fii ai clasei muncitoare, conştienţi de necesitatea afirmării pe plan social-politic a partidului politic revoluţionar al proletariatului, capabil să înfrunte clasele dominante, să organizeze masele muncitoare în vederea luptei decisive cu societatea capitalistă. Dacă în decembrie 1918, în România întregită clasa muncitoare avea o sumedenie de organizaţii politice şi sindicale pe provincii istorice fiecare cu comitetul său central, cu programul său de acţiune, apoi, la marele Congres unificator din mai 1921, proletariatul român se prezenta unit, cu reprezentanţii aleşi din toate provinciile istorice şi de toate naţionalităţile, împuterniciţi cu mandat de a făuri un unic şi puternic partid comunist, la scara întregii ţări, care să aibă la bază un grogram nou de acţiune, corespunzător epocii noi. Asimilarea ideilor comuniste de către majoritatea covîrşitoare a membrilor Partidului socialist — ceea ce în acel moment însemna recunoaşterea necesităţii luptei pentru putere, instaurarea dictaturii proletariatului, îndeplinirea misiunii istorice a clasei muncitoare — a fost de natură să ridice la noi cote valorice întreaga activitate revoluţionară, să înlăture pe aceia care nu puteau ţine pasul cu înoirea generală a ţării şi a partidului, să întărească şi mai mult unitatea partidului. Referindu-se la excluderea unor social-democraţi din partid, ziarul „Socialismul“ din 6 februarie 44 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România. 1916—1921, p. 627. 45 „Világosság“ („Lumina“) din 4 mai 1921. Vezi şi „Socialismul“ din 11 mai 1921; „Fáklya“ din 26 aprilie şi 7 mai 1921. Mai pe larg în Presa muncitorească şi socialistă din România. 1917—1919 şi 1919—1921, Bucureşti, Editura politică, 1971, p. 318, 323, 334, 340—350; 1973, p. 533, 576, 624.
