Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
410 IS In cadrul amplului proces de unificare a rîndurilor organizate ale muncitorimii la scara ţării reîntregite, şi în cel al luptelor sociale pentru condiţii mai bune de muncă şi de viaţă, pentru consolidarea statului unitar român, pentru întărirea caracterului său democratic, o contribuţie preţioasă a adus şi organizaţia Partidului Socialist din Satu Mare. Ei i s-au alăturat sindicatele muncitoreşti ca şi organizaţia tineretului socialist, care, în front unitar revoluţionar al tuturor muncitorilor indiferent de naţionalitate au înscris o pagină însemnată în cronica Partidului politic al clasei muncitoare, a luptei sale pentru România socialistă43. La începutul anului 1921 atenţia mişcării muncitoreşti a fost concentrată spre pregătirea marelui Congres al partidului, menit să consfinţească unificarea, să adopte programul Comunist şi să se afilieze la Internaţionala a IlI-a. în vederea pregătirii acestui eveniment, în vara anului 1920, o delegaţie a Partidului Socialist, formată din Gheorghe Cristescu, Constantin Popovici, Eugen Rozvan, loan Flueraş, Alexandru Dobrogeanu- Gherea şi David Fabian a plecat la Moscova. în capitala sovietică ca şi la Harkov delegaţia socialiştilor români a avut numeroase întîlniri şi tratative cu conducătorii Cominternului, cu V. I. Lenin, pentru a stabili principiile şi relaţiile viitoare din partidul revoluţionar al clasei muncitoare din ţara noastră şi Internaţionala Comunistă. Printre problemele pe care delegaţia revoluţionarilor români le-a susţinut erau şi cele legate de autonomia şi independenţa partidului, de dreptul său de a-şi elabora de sine stătătoare linia politică, corespunzător condiţiilor istorice din România,, participarea la Internaţionala Comunistă fiind considerată ca o expresie a solidarităţii internaţionale şi nu ca un drept al acesteia de a se amesteca în viaţa Partidului muncitorilor români. Privită şi sub acest raport, perioada premergătoare congresului general s-a caracterizat printr-o activitate politică, ideologică deosebit de intensă al cărei expresie grăitoare l-au reprezentat lucrările, consiliul general din 31 ianuarie—2 februarie 1921, publicarea în presa socialistă a principalelor documente pregătite pentru Congres: Raportul în problema agrară, Raportul cu privire la afiliere, Statutul Partidului. Totodată, au avut loc dezbateri ample în presa de partid pentru definirea liniilor programatice comuniste a partidului în noile condiţii istorice, fixarea formelor de acţiune cele mai potrivite pentru atingerea obiectivelor revoluţionare, conturarea noii fizionomii comuniste a partidului, o fizionomie dictată de ţelurile strategice revoluţionare şi tactica inspirată din condiţiile caracteristice ale României în mediul în care trebuia să acţioneze Partidul. Toate acestea şi-au găsit expresia în formularea succintă din. articolul 1 al statului ce urma a fi adoptată de Congres, şi care a fost discutat, în prealabil, la lucrările Consiliului general din 10—11 octombrie 1920. „Partidul socialist comunist din România — se menţiona în 43 Mai pe larg despre aceasta în Mişcarea muncitorească din judeţul Satu. Mare în anii avîntului revoluţionar (1918—1921), în SatuMareStCom, 2/1972, p. 5—34.
