Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
408 IG preludiul unificării mişcării socialiste din întreaga Românie“34. La rîndul său „Calendarul muncii“ scria că delegaţii întruniţi în Conferinţă „s-au ocupat de organizarea mişcării şi a votat programul partidului, pe baza căruia s-a făcut prima unire între partidul nostru (socialist, din vechea Românie), cu cel din Ardeal şi Bucovina, deschizînd drumul unificării complete pe care urmează s-o realizeze un apropiat congres general“35. Numeroase comentarii şi aprecieri în direcţia unificării s-au făcut şi în „Tribuna socialistă“, „Mişcarea socialistă“, „Lupta socialistă“, „Cuvînt socialist“, „Nădejdea“ etc. Propaganda a fost urmată de noi paşi pe calea unificării şi centralizării mişcării socialiste. Congresul extraordinar al P.S.R. din octombrie 1919, Conferinţa Partidului Socialist de la Iaşi din decembrie acelaşi an care a constituit Consiliul general al Partidului Socialist — organ reprezentativ format din exponenţi ai tuturor organizaţiilor socialiste din ţară, numeroasele reuniuni ale acestui Consiliu în cursul anului 1920 şi la începutul celui următor au fost de natură să clarifice toate problemele de ordin organizatoric, politic, ideologic şi financiar în vederea convocării congresului general al Partidului clasei muncitoare la scara României reîntregite36. Consolidarea organizatorică şi aria largă de cuprindere a maselor muncitoare au făcut din Partidul Socialist cel mai reprezentativ partid politic din societatea românească. Puterea pe care o conferea unitatea mişcării muncitoreşti s-a reflectat cu prilejul alegerilor parlamentare din noiembrie 1919 şi mai ales a acelora din mai 1920, la care Partidul clasei muncitoare a luat parte activă. Succesele obţinute de partid în aceste alegeri au reafirmat popularitatea socialiştilor în rîndul maselor largi populare, viabilitatea programului de luptă al Partidului Socialist. Astfel, în alegerile din 1919, deşi P.S.R. s-a abţinut de la vot au fost cîştigate 7 mandate de deputaţi, iar în 1920, partidul muncitorilor a obţinut 20 de mandate în Cameră şi 3 mandate în Senat37 38. Prezent în primele două legislaturi ale României reîntregite, Partidul socialist, prin deputaţii săi, şi-a dat concursul, propunînd soluţii avansate, la rezolvarea problemelor fundamentale ale ţării, la consolidarea şi dezvoltarea democratică a statului naţional unitar român33. Dar această poziţie înaintată a Partidului şi-a găsit reflectarea nu numai în programele politice şi electorale, ci şi în publicaţiile muncitoreşti ale vremii, în luările de cuvînt de la tribuna parlamentului, în întruniri şi demonstraţii muncitoreşti, în ample bătălii de clasă, materializate în viguroase acţiuni revendicative sau pentru reforme democratice. Din rîndul acestora se detaşează greva generală din octombrie 1920, 34 „Socialismul“ din 24 septembrie 1919. 35 „Calendarul muncii pe 1920“, Bucureşti, Cercul de editură socialistă, 1920, p. 57. 36 Crearea Partidului Comunist Român. Mai 1921, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1971, p. 216—252, 295—325. A se vedea şi Presa muncitorească şi socialistă din România. 1919—1921, Bucureşti, Editura politică, 1973. 37 Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, Viaţa politică în România. 1918—1921, Ediţia a Il-a completată, Bucureşti, Editura politică, 1976, p. 343—347. 38 Gheorghe Unc, Consolidarea statului naţional unitar român în concepţia Partidului clasei muncitoare. 1918—1821, în „Anale de istorie“, nr. 1/1981, p. 68—83.
