Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
13 405 Elementul calitativ, superior al acestei Declaraţii de principii, în comparaţie cu toate programele mişcării noastre muncitoreşti şi socialiste din trecut, îl constituie exprimarea cu claritate şi în acelaşi timp şi cu hotărîre, a necesităţii cuceririi prin orice mijloace a puterii politice şi economice din mîinile burgheziei române şi întronarea dictaturii proletariatului în vederea realizării idealului comunist26. Declaraţia program, a avut im larg ecou în rîndurile muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor din ţara reîntregită, corespunzînd celor mai înaintate concepţii din mişcarea muncitorească internaţională. Apreciind partidul clasei muncitoare după acest nou proiect de program îl puteam denumi partid comunist. De altfel membrii secţiunii din Brăila, conformîndu-se acestei declaraţii, precizau că sínt „constituţii în Partidul Socialist-Comunist“, că „ţinem să declarăm că vom fi nestrămutaţi apărători ai acestor principii, luptînd prin toate mijloacele dictate de forţa împrejurărilor, întru înfăptuirea cît mai neîntîrziată a Republicii Socialiste revoluţionare şi în România... Cerem social-democraţilor... să adopte fără nici o rezervă principiile socialiste-comuniste revoluţionare“27. însuşirea noilor principii comuniste, dictate de realităţile noi interne şi internaţionale se putea realiza numai printr-un proces intern, prin însuşirea lui de către membrii partidului, în fiecare organizaţie în parte şi de către toate la un loc. Programul conform practicii democratice din mişcarea noastră muncitorească, trebuie dezbătut şi susţinut de către toate secţiile partidului din ţară şi adoptat de către congresul general al tuturor organizaţiilor politice muncitoreşti din România reîntregită. în vederea realizării acestui obiectiv, Proiectul de program al Partidului socialist din România (1918), a constituit o bază principială de dezbatere ideologică, creîndu-se premisele subiective pentru afirmarea Partidului Socialist-Comunist la marele Congres unificator din mai 1921. De aceea, în perioada anilor 1919—1921, s-au desfăşurat, în organizaţiile socialiste ample dezbateri deschise, privind etapa nouă în care intrase ţara şi mişcarea muncitorească după 1918 şi mai ales necesitatea adoptării unui program comunist şi a unei tactici unitare, corespunzătoare acestei noi etape. Partidul Comunist Român trebuia să fie expresia nemijlocită a desfăşurării unui larg proces de continuitate şi înoire a gîndirii şi practicii revoluţionare a mişcării noastre muncitoreşti, de revedere şi restructurare a ideilor programatice şi a formelor şi metodelor de acţiune pentru transformarea revoluţionară a societăţii şi în concordanţă cu specificul istoric românesc şi într-o perspectivă mai apropiată în timp. în apelul Strîngeţi rîndurile, din noiembrie 1920, se conchidea: „Teoria marxistă care ne călăuzeşte ne impune să cunoaştem, în rîndul dintîi împrejurările în care trăim, mediu] ţării noastre, rolul în care trebuie să săpăm şi fiecare să aşezăm temelia 26 Arhiva C.C. al P.C.R., iond 28, dosar nr. 4201, fila 162; vezi şi Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România. 1916—1921, Bucureşti, Editura politică, 1966 p. 123—128. 27 Arhiva C.C. al P.C.R.. fond nr. 28. dosar nr. 4337, fila 303.
