Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
404 12 scris de la începuturi pe steagul de luptă al partidului clasei muncitoare din România24. Lupta românilor se încadra în puternicul avînt al luptelor revoluţionare deschis de victoria Marii Revoluţii din octombrie, de prăbuşire a ţarismului şi a imperiului austro-ungar. înfăptuirea unităţii statului român a realizat cadrul naţional pentru dezvoltarea României moderne, a avut o înrîurire pozitivă asupra întregii evoluţii economice, sociale, politice şi culturale a ţării. S-au creat condiţii pentru dezvoltarea forţelor progresiste ale societăţii, a clasei muncitoare şi partidului său politic revoluţionar. Ţinînd seama de ciocnirile de interese economice partidele burgheze n-au reuşit să se extindă la nivelul întregii ţări. Singurul partid care, în scurt timp, s-a organizat pe temelia României întregite a fost Partidul socialist. Cu deplin temei releva ziarul „Socialismul“ că „cheagul“, României noi „nu sínt burgheziile, care veşnic se vor hărţui între ele“, ci proletariatul unit şi solidar în rîndurile partidului său care îmbrăţişează garanţia propăşirii şi dezvoltării ţării. Receptiv de fiecare dată la idealurile vremii şi la aspiraţiile maselor populare, partidul clasei muncitoare, cu mult înaintea celorlalte partide politice din ţară şi-a formulat noul program. Aceasta demonstra că tocmai clasa muncitoare şi partidul ei revoluţionar reprezenta interesele întregii naţiuni, era apărătorul celor mai fidele interese ale poporului român. Ţinînd seama de îndelungata experienţă, revoluţionară a mişcării noastre muncitoreşti, de experienţa partidelor muncitoreşti şi socialiste din celelalte ţări, militanţii români au publicat, la 9 decembrie 1918 un Proiect de program sau Declaraţie de principii, menit să stea la baza activităţii partidului clasei muncitoare unificat la scara ţării reîntregite, pe care îl denumeau acum Partidul Socialist, înţelegînd, prin aceasta, o denumire mai adecvată scopului istoric al clasei muncitoare. Comentîndu-i conţinutul, organul central al partidului „Socialismul“, scria că acest program tinde să precizeze „noua orientare tactică a partidului nostru, orientare izvorîtă din principiile doctrinei socialiste, puse în lumina faptelor recente“. Ziarul preciza „Nu e vorba de a face inovaţie în materie de doctrină socialistă“, ci dimpotrivă, „avem credinţa că în formularea programului nostru sintern în spiritul adevăratului socialism, al socialismului aşa cum el se desprinde din opera lui Marx“25. Că nu era întrutotul vorba de „o inovaţie“ rezultă din faptul că, o serie de teze din Declaraţia de principii cu privire la obiectivul fundamental al partidului ■—• lupta pentru cucerirea puterii politice în stat şi instaurarea dictaturii proletariatului — le întîlnim în diferite programe anterioare ale mişcării noastre muncitoreşti. în acelaşi timp documentul programatic sesizează elementele, noi apărute în societate şi, în raport cu acestea, formularea mai clară a unor obiective de luptă determinate de „intrarea omenirii în faza revoluţiei sociale“, fază în care „triumful proletariatului se apropie“. 24 Ion Popescu-Puţuri, Pentru o cauză dreaptă. Intrarea României în război în august 1916, în „Anale de istorie“, nr. 2/1978, p. 16. 25 „Socialismul“, an XIV, din 12 decembrie 1918.
