Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
9 401 puterea guvernamentală ca unul din mijloacele de prefacere socială18. Pentru prima dată întîlnim formulată o asemenea idee în programele mişcării noastre muncitoreşti ceea ce denotă că revoluţionarii români făceau paşi înainte în îmbogăţirea teoriei şi practicii revoluţionare mondiale. Constatînd cu deplin temei că dezvoltarea României în direcţia capitalistă este o necesitate politică, economică şi socială, pe care nimic nu mai e în stare s-o înlăture, în program se sublinia că proletariatul e singura clasă care „apărînd interesele ei particulare, apără totodată, şi pe cele ale tuturor claselor apăsate, cum şi interesele generale ale ţării de dezvoltare pe calea progresului şi a civilizaţiei“19. în aceeaşi idee programul a pus în evidenţă rolul Partidului Social Democrat, ca „partid naţional şi democrat în înţelesul cel mai adînc al cuvîntului“, căci apără interesele tuturor oamenilor muncii „îndemnîndu-i la luptă pe calea perfecţionării civilizaţiei capitaliste, menită a face loc mai tîrziu unei civilizaţii mai desăvîrşite, civilizaţia socialistă“. în program se aprecia clar că P.S.D.R. este „un partid revoluţionar“, întrucît, spre deosebire de partidele burgheze a căror activitate nu trece de marginile societăţii capitaliste, P.S.D.R. se pune în opoziţie hotărîtă cu acestea şi luptă pentru completa prefacere a societăţii. în acelaşi timp, Partidul se declara drept apărător al intereselor întregii naţiuni, luptător consecvent pentru întărirea statului naţional şi ceea ce fireşte era un nou şi mare pas înainte spre înţelegerea misiunii istorice a clasei muncitoare. Ridicîndu-se împotriva detraetarilor socialismului, Partidul Social Democrat din România aprecia că „socialismul cuprinde în el cel mai larg şi mai pozitiv naţionalism ... el se pune în apărarea intereselor profunde şi fundamentale ale naţiunii întregi“. De asemenea în Raportul la Program se preciza că „Noi nu tindem la distrugerea naţiilor, ci luptăm pentru asigurarea păcii între popoare, căci numai această pace este chezăşia progresului naţional. Noi voim să se păstreze independenţa fiecărei naţiuni, căci altfel nici nu s-ar putea stabili adevăratele legături trainice între popoare, în care fiecare naţiune să aducă tributul propriu de cultură în concertul civilizaţiei omeneşti“20. în numeroase studii publicate în anii 1911—1916, militanţii socialişti au prezentat pe larg poziţia mişcării socialiste şi muncitoreşti faţă de problema luptei pentru apărarea independenţei statului român şi pentru desăvîrşirea unităţii naţionale21 * * * * 26. îs programul Partidului Social-Democrat din România, Bucureşti, Cercul de editură socialistă, 1910, p. 5. 18 Idem, p. 10; vezi şi Partidul muncitorilor din România în viaţa social-politică a ţării. 1893—1910, Bucureşti, Editura politică, 1973. 20 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România. 1910—1915, Bucureşti, Editura politică, 1968, p. 67. 21 C. Dobrogeanu-Gherea, Opere complete, voi. 5, Bucureşti, Editura politică, 1978; C. Racovski Scrieri social-politice. Bucureşti, Editura politică, 1977; M. Gh. Bujor, Scrieri social-politice, Bucureşti, Editura politică, 1979; Ion Popescu-Puţuri, Organizarea partidului clasei muncitoare pe temelia României reîntregite. Locul partidului clasei muncitoare în istoria patriei, în „Anale de istorie“, nr. 5/1980, p. 3—22. 26 — Studii şi comunicări, V—VI.
