Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
400 8 liste din România şi au adoptat statutul acesteia în care se preciza scopul partidului pentru organizarea şi îndrumarea muncitorimii din România „spre desăvîrşita ei dezrobire economică, politică şi culturală“16. In proiectul de program se sublinia că „Programul este steagul în jurul căruia se vor aduna toţi cei nedreptăţiţi şi asupriţi din această ţară. El constituie sîmburele care va face să se nască marea mişcare de dezrobire a muncitorimii din România“. Tocmai viziunea globală asupra sarcinilor clasei muncitoare ridicau la noi cote valorice partidul, activitatea sa generală politică şi socială, sporind influenţa proletariatului în societate. Relevant ni se pare noul capitol introdus în proiectul de program intitulat Spre socialism în care se preciza: „Ca măsuri îndrumătoare pentru socializarea mijloacelor de producţie U.S.R. cere: 1) Naţionalizarea rafinăriilor de petrol, de zahăr, a minelor, a alcoolului etc. Municipalizarea. Luarea privilegiilor de care se bucură Banca Naţională. Monopolul ei de a emite bani în hîrtie trecut unei bănci de stat. 2) Obligaţia statului şi a comunelor de a cumpăra orice pămînt, pădure sau orice altă bogăţie naturală sau socială care se vinde la licitaţie“17. Prin asemenea obiective, Uniunea Socialistă, ca partid de clasă al muncitorimii, demonstra caracterul său revoluţionar, năzuinţa ca odată cu socializarea mijloacelor de producţie să se asigure şi independenţa economică şi politică a României. Dezvoltarea impetuoasă a proletariatului, creşterea spiritului de organizare şi de luptă contra exploatării capitaliste, ample confruntări de idei cu poporanismul care nega posibilitatea afirmării clasei muncitoare şi a partidului ei în viaţa social-politică a României, dezbaterea largă a Proiectului de program făceau necesară şi posibilă convocarea forumului general muncitoresc care să decidă strategia şi tactica Partidului în pragul celui de al doilea deceniu al secolului nostru. Congresul socialist din 1910 a statuat existenţa partidului clasei muncitoare sub denumirea de Partidul Social-Democrat din România, vlăstar al vechii rădăcini socialiste, a P.S.D.M.R., creat în 1893, pe care nimic n-a putut-o distruge. Documentele programatice ale partidului clasei muncitoare din 1910 au reuşit să analizeze mai profund, în lumina socialismului ştiinţific, realităţile concrete ale României la începutul secolului XX, emiţînd aprecieri corespunzătoare noului stadiu atins de mişcarea muncitorească şi conturînd în spirit realist, sarcinile imediate şi de perspectivă ale proletariatului. Partidul Social-Democrat, reafirmând principiul socializării mijloacelor de producţie, al desfiinţării exploatării muncii sub orice formă, al transformării socialiste a societăţii româneşti, îşi propunea să cucerească 16 Uniunea Socialistă din România. Statut şi extrase din Programul Uniunii Socialiste din România, Bucureşti, Institutul de arte grafice „Speranţa“, 1908, p. 2; vezi şi Augustin Deac Comuniştii — continuatori pe o treaptă superioară a celei mai bune tradiţii ale mişcării noastre muncitoreşti, în „Anale de istorie“, nr. 1/1981, p. 51—67. 17 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România. Documente, Bucureşti, Editura politică, 1974, p. 621.
