Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Arheologie
7 31—7 relativ subţiri, fiecare dintre ele nedepăşind grosimea de 0,25—0,30 m. La circa 0,45—0,50 m adîncime, culoarea solului devine mai roşcată şi în componenţa acestui strat intră mult pietriş provenit din dezagregarea rocii de bază, care n-a permis adîncirea săpăturilor. Stratul de cultură se găseşte în partea superioară a depunerilor de culoare gălbuie şi în partea inferioară a stratului luto-prăfos de culoare închisă, între circa 0,15 şi 0,40 m adîncime. De la suprafaţă şi din săpătură s-au recuperat 148 piese litice cioplite din opal, obsidiană şi gresie de prund între care 25 unelte propriu-zise. Acestea constau din 11 gratoare pe aşchii şi lame cu partea activă largă, dreaptă sau oblică şi puternic uzată, 4 lame cu laturile retuşate mărunt, 3 lame şi vîrfuri microlitice retuşate abrupt, 2 burine, 2 lame uşor denticulate, un străpungător şi o lamă cu creastă (Pl. II/8—15). în întregul lui materialul recuperat pe Dealul Pustiu constă din piese microlitice şi cu dimensiuni medii, apropiat de complexele descoperite în Oaş şi între acestea în primul rînd de cel de la Călineşti III. Buşag — Baia Mare Aşezarea paleolitică de la Buşag a fost descoperită în 1969 cînd s-au făcut şi primele sondaje, săpături mai întinse fiind efectuate în campaniile din 1970 şi 1971. Aşezarea se află concentrată pe fruntea unui deal puternic erodat, structurat şi în trepte, care face parte din piemonturile colinare ce se întind la vest de Baia Mare, unind depresiunea cu acelaşi nume cu versantul sudic al Munţilor Gutîi. Datorită eroziunii altitudinea dealului este redusă sub 200 m, dar poziţia lui ca şi a celorlalte dealuri din zona Tăuţilor a atras pe om încă la începutul paleoliticului superior, găsind aici o perspectivă largă asupra luncii Someşului şi Lăpuşului, păduri bogate în preajmă, văi adinei cu maluri abrupte pe versantul nordic şi apa pîrîului Tăuaş ce-şi desfăşoară cursul la poalele dealului, străjuindu-i versantul de la est la sud-vest. Săpăturile desfăşurate în cele trei campanii au afectat o suprafaţă de 378 m.p. S-a identificat o aşezare paleolitică cu două niveluri de locuire, foarte întinse, sau locul unor popasuri sezoniere repetate ale aceloraşi comunităţi, dovada constituind-o unitatea morfologică şi tehnică a inventarului litic descoperit. Ca şi în cazul descoperirilor paleolitice din Depresiunea Ţării Oaşului, materialele arheologice de la Buşag constau exclusiv din obiecte de piatră cioplită şi se găsesc în depunerile loessoide cu grosime redusă de la suprafaţă. Nivelul superior, care atestă cultura gravetiană într-o fază tîrzie de dezvoltare, se află în depunerile, gălbui-lutoase între circa 0,10—0,40 m adîncime (orizontal A). De aici provin peste 600 piese litice, care constau din nuclee, lame simple şi aşchii lamelare, 42 gratoare pe lame subţiri şi aşchii scurte, 23 lame retuşate mărunt, oblic, 5 lame şi vîrfuri retuşate abrupt, 14 burine, 5 lame trunchiate şi retuşate abrupt,
