Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Arheologie
32 8 3 lame şi aşchii cu scobituri laterale, 4 străpungătoare şi o piesă tip „ecaillée“. La acestea se adaugă un număr mare (peste 1 000 bucăţi) de silexuri, care reprezintă deşeuri de cioplire, bucăţi de rocă, aşchii de decorticare etc. între unelte cea mai numeroasă categorie o reprezintă gratoarele cioplite pe lame şi pe aşchii scurte, ale căror dimensiuni se înscriu în categoria celor medii şi microlitice. între acestea sínt exemplare foarte mărunte de tipul celor unguiforme, gratoare pe lame subţiri cu ambele laturi retuşate şi gratoare pe aşchii foarte scurte, lăţimea lor depăşind lungimea piesei. Din cele 42 gratoare 17 sínt în stare fragmentară, iar 21 exemplare au partea activă puternic ştirbită. Mai mult decît atît, la exemplarele cu laturile retuşate, pe lingă ştirbiturile de uzură din vîrf sínt şi porţiuni laterale puternic uzate. în urma folosirii îndelungate la patru gratoare s-au format scobituri adînci cu deschidere largă de circa 0,5 cm, iar la un exemplar deschiderea scobiturii atinge 2 cm. Scobituri retuşate, cu deschideri diverse ca dimensiuni (între 0,5 şi 1,5 cm) s-au identificat pe o lamă şi două aşchii. La una din aşchii scobiturile sínt dispuse spre baza piesei, pe latura dreaptă şi sínt realizate prin retuşe inverse. (Pl. III/l—18). Din colecţia de la Buşag lipsesc gratoarele duble, în schimb s-au descoperit trei unelte combinate gratoar-burin. Tot de aici provin şi cele mai numeroase burine din toate aşezările paleolitice din nord-vestul României. între acestea remarcăm piese cioplite pe colţ de aşchie scurtă şi lată cu trunchierea oblică sau concavă, retuşată abrupt, burine de colţ şi mediane simple sau duble. Marea majoritate sínt formate prin desprinderi scurte şi înguste. între tipurile de unelte mai puţin numeroase sínt de remarcat străpungătoarele, toate cioplite pe aşchii şi o piesă tip „ecaillée“ cioplită pe o aşchie dreptunghiulară cu dimensiunile de 1,5x1 cm. Materia primă ce a stat la baza prelucrării complexului litic de la Buşag constă din aceleaşi roci pe care le-am întîlnit şi în aşezările paleolitice din Depresiunea Oaş, cu unele mici diferenţieri procentuale. Şi aici predomină opalul, la Buşag întrunind 72%, urmat de obsidiană, care ajunge la 13o/0. La acestea se adaugă, în proporţii reduse, silexul cenuşiu cu granulaţie fină, silexul de rîu şi gresia, după cum şi cîteva exemplare de radiolarit (?) (o rocă roşie cu textură compactă), care apare sporadic şi în alte aşezări din zonă. Cu unele diferenţieri procentuale de unelte, în special la burine şi lame şi vîrfuri retuşate abrupt, aşezarea de la Buşag îşi găseşte cele mai apropiate analogii în complexul de la Remetea Şomoş I, analogii de detaliu putînd fi stabilite şi cu celelalte staţiuni. Ileanda — Perii Vadului Descoperirea aşezării de la Perii Vadului, corn. Ileanda, o datorăm sesizării făcute de pedologul H. Asvadurov, care în sondajele sale a găsit cîteva piese de silex de factură paleolitică.
