Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Istorie
152 10 La sud de Satu Mare peste Someş se întindea suburbia oraşului numită Hoştanţ, care figurează şi în conscripţii. Pe reprezentările lui N. Agostini cea din cca 1570 găsim toate aceste părţi28. In Satu Mare se vede str. Mihai Viteazul, str. Rozelor (la capătul ei cu castelul), str. Retezatului, str. Horea, partea nordică a p-ţii Libertăţii şi partea sudică a b-dului Republicii de azi. Vedem şi biserica la locul ei real, cetatea pentagonală, podurile, insula Bereu Roşu, morile navale pe Someş. In Mintiu reprezentarea nu este aşa de fidelă. Aici vedem biserica, dar nu în locul ei, b-dul Unirii, str. Pionierilor, Ady Endre şi o parte din str. Pietroasa. Celelalte străzi nu pot fi uşor identificate pentru că nu prea corespund realităţii. Poate este reprezentată P-ţa Lenin, str. Mărăşeşti şi str. Engels de azi. Pe str. Ady Endre se vede o clădire impozantă. Poate este mănăstirea călugărilor. Partea de nord a oraşului lipseşte de pe hartă. Se vede clar insula Bereu Roşu şi Sighet şi încă cca. 5 insule. Şi în Satu Mare şi Mintiu sínt grădini şi livezi întinse. O altă hartă ne înfăţişează cetatea cca. din anul 157029. Se vede bine str. Eminescu, Kossuth Lajos, Budai Nagy Antal şi Şincai de azi. Această din urmă se prelungeşte spre vest pînă la Dîmbul Toboşarilor (Dobolo domb), unde acum este biserica Kálvária. Mai sínt şi alte străzi neindentificate şi în centrul oraşului este o piaţă. Lîngă piaţă credem că a fost la sub biserica din cetate şi parohia, iar spre nord a fost cămara sării. In cetate, care a fost destul de întinsă, au locuit ofiţerii garnizoanei şi oamenii din gospodăria anexă a cetăţii. Spre vest de cetate înconjurată de o palisadă, se întindea măieriştea cetăţii, unde se aflau casele provizoriului şi a altor servitori ai cetăţii, o berărie, unde se fabrica bere pentru garnizoană, o crîşmă şi o măcelărie. Această parte a fost între 25 Octombrie, Brîncoveanu, Retezatului şi Parcul Someşului de Jos de astăzi. Secolul al XVII-lea în acest secol se observă o dezvoltare intensă a oraşului ceea ce se datoreşte timpurilor mai paşnice. Cetatea este asediată numai în anii 1603, 1644 şi 1680, dar cele două oraşe nu sínt arse sau nimicite. Excepţie face Mintiul ars în 1657, Satu Mare în 1663, Hoştanţul, care circa în 1680 a dispărut în urma luptelor între transilvăneni şi armatele habsburgilor30. Dezvoltarea oraşului se vede mai ales din procesele verbale ale Sfatului Orăşenesc început în Satu Mare în anul 1608. în Mintiu le avem numai 28 Codex Vindobonensis nr. 8609, folio 77 verso -78 recto, păstrată în Biblioteca Naţională din Viena şi în Arhiva de Stat din Karlsruhe. Gravura reprezintă luptele din 1562 pentru cetatea Satu Mare. 29 Tot din Codex Vindobonensis, nr. 8610. 30 Szatmár-Németi monográfiája, p. 214, 218, Bartók G. op. cit., p. 258—259.
