Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Ioan Foriş: Dezvoltarea economico-socială a judeţului Satu Mar epe coordonatele socialismului
5 13 toare de a organiza şi conduce producţia fără burghezie şi mai bine decît aceasta. Odată cu terminarea refacerii economice postbelice, prin îndeplinirea şi depăşirea planurilor anuale pe anii 1949—1950, partidul nostru a pus în faţa clasei muncitoare sarcina industrializării socialiste, temelie a făuririi unei economii naţionale moderne, armonioase şi dinamice, „ca singura cale de lichidare a înapoierii economice, de valorificare superioară a bogăţiilor naturale, de sporire rapidă a avuţiei şi ridicare a standardului de viaţă al maselor, de întărire a independenţei naţionale“3. Concepţia partidului nostru cu privire la industrializarea socialistă a fost elaborată la Congresele al VI-lea, al VII-lea şi al VIII-lea şi s-a concretizat în cele trei planuri cincinale din perioada 1951—1965, perioadă în care în ţara noastră s-a făurit, în linii esenţiale, baza economică a societăţii socialiste. Datorită politicii partidului de repartizare judicioasă a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul ţării, teritoriul de astăzi al judeţului a cunoscut în această perioadă o importantă dezvoltare industrială. Dintre realizările obţinute menţionăm: lărgirea considerabilă a spaţiului de producţie în toate unităţile industriale; construirea, numai în perioada 1956—1960, a şapte noi obiective industriale; modernizarea şi trecerea Uzinei „Unio“ începînd cu anul 1954, la realizarea producţiei pentru export; înzestrarea marii majorităţi a unităţilor cu utilaje şi maşini moderne. în decursul celor trei planuri cincinale, ritmul mediu anual de creştere a producţiei industriale a judeţului a fost de circa 15%. Una dintre sarcinile de mare importanţă în făurirea noii orînduiri a constituit-o organizarea pe baze socialiste a agriculturii. în acest domeniu, organizaţiile de partid de pe teritoriul judeţului ca şi cele din întreaga ţară au desfăşurat, pe parcursul celor 13 ani care s-au scurs între Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 martie 1949 şi anul 1962, cînd s-a încheiat procesul cooperativizării agriculturii, o vastă activitate politică în rîndurile ţărănimii, au depăşit multe greutăţi în munca lor, pentru a convinge masele ţărănimii să păşească pe calea agriculturii socialiste. Drept urmare, de la cele două cooperative agricole de producţie, cîte au luat fiinţă în 1949 (Botiz şi Păuleşti), numărul lor a ajuns la 81 în 1955 şi la 123 în 1962. în judeţul Satu Mare cooperativizarea agriculturii s-a încheiat, practic, la sfîrşitul anului 1961. Concomitent cu lupta pentru reorganizarea socialistă a satului, organele şi organizaţiile de partid au luat o seamă de măsuri în vederea consolidării, a întăririi economico-organizatorice a cooperaţiei de producţie din agricultură. La rîndul său, statul a oferit ţărănimii un ajutor multilateral prin maşini, credite, seminţe de soi, asistenţă tehnică ş.a. Edificatoare, în această privinţă, este creşterea masivă a numărului de tractoare fizice de la 192, cîte lucrau pe ogoarele judeţului în 1950, la peste 2 000, în 1965. Este caracteristic, de asemenea, faptul că întărirea econo3 Nicolae Ceauşescu, Expunere la Congresul consiliilor oamenilor muncii din industrie, construcţii şi transporturi, Editura politică, Bucureşti, 1977, p. 17
