Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Ioan Foriş: Dezvoltarea economico-socială a judeţului Satu Mar epe coordonatele socialismului
12 4 fărîmiţată, insuficient dotată tehnic, în care predominau obiective mici, aparţinînd ramurilor uşoară şi alimentară. Economia judeţului era preponderent agrară. Dar şi în ceea ce priveşte agricultura trebuie remarcat că, afară de cîteva localităţi în care se practica o agricultură modernă, intensivă, covîrşitoarea majoritate a ţărănimii era lipsită de posibilităţi materiale pentru cultivarea pămîntului cu mijloace avansate, obţinînd un randament scăzut, avînd o situaţie economică grea. Problemele reorganizării pe baze noi a economiei se vor situa şi în judeţul Satu Mare pe primul plan în procesul de înfăptuire a sarcinilor revoluţiei socialiste în care a păşit ţara noastră după înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii, la 30 decembrie 1947. Un moment de importanţă istorică în viaţa poporului nostru l-a constituit realizarea unităţii politice şi organizatorice a clasei muncitoare prin făurirea partidului unic în februarie 1948, acte la care şi sătmărenii şi-au adus o importantă contribuţie. îndeplinindu-şi cu cinste mandatul încredinţat de Conferinţa judeţeană de unificare a organizaţiilor celor două partide muncitoreşti, care a avut loc la 25 ianuarie 1948, cei 10 delegaţi, reprezentanţi ai comuniştilor şi socialiştilor sătmăreni, au transmis Congresului din februarie 1948 voinţa fermă a clasei muncitoare, a ţărănimii şi intelectualităţii, a tuturor oamenilor muncii din această parte a ţării, fără deosebire de naţionalitate, de a munci cu abnegaţie, sub conducerea partidului unic al clasei muncitoare, pentru edificarea noii orânduiri în patria noastră, de a veghea permanent la păstrarea unităţii de luptă, de voinţă şi de acţiune a clasei muncitoare din România. După cum se ştie, Congresul al VI-lea al partidului a elaborat un vast program în vederea amplificării transformărilor revoluţionare potrivit noii etape istorice în care intra ţara noastră: construirea socialismului. Una dintre cele mai importante măsuri iniţiate de partid la începutul revoluţiei socialiste a fost naţionalizarea principalelor mijloace de producţie industriale, miniere, bancare, de transport şi asigurări, la 11 iunie 1948. In judeţul nostru, naţionalizarea a antrenat pe toţi oamenii muncii, hotărîţi să apere şi să consolideze această cucerire revoluţionară. Pe baza legii de naţionalizare au trecut în proprietatea statului, ca bun al întregului popor, o seamă de întreprinderi cum sínt: Uzina „Unio“, Fabrica „Fraţii Princz“ (actual „23 August“), Fabrica de ţigle şi cărămidă, Industria textilă „Ardeleana“, Fabrica de sticlă Poiana Codrului şi alte unităţi, unele dintre ele, dezvoltate şi modernizate ulterior, în procesul industrializării socialiste, s-au făcut cunoscute în ţară şi peste hotare ca unităţi industriale de prim rang al economiei socialiste româneşti. După naţionalizare, Comitetul judeţean, toate organizaţiile de partid au desfăşurat o susţinută activitate politică pentru formarea unei atitudini înaintate a muncitorimii faţă de mijloacele de producţie, pentru îndeplinirea sarcinilor de reconstrucţie şi dezvoltare economică a judeţului şi a ţării. In perioada care a urmat, deşi au continuat să se menţină o serie de greutăţi, producţia industrială a judeţului a cunoscut o tendinţă generală de creştere, dovadă elocventă a capacităţii clasei munci-
