Satu Mare. Studii şi comunicări 3. (1975)
Istorie
13 de veste au confiscat restul materialelor, iar iniţiatorii şi cei care au tradus în fapt acţiunea (Varga Iosif, Moldovan loan, Miskoltzy Sándor, Calai Maria, Cadar Iulia, Mihai Elisabeta, Muscal Mihai) au fost arestaţi. în aceste împrejurări trebuiau căutate noi soluţii, adoptate noi măsuri curajoase şi totodată elastice pentru continuarea activităţii. Membrii fostelor sindicate unitare iniţiază crearea altor organizaţii pe care le afiliază Confederaţiei Generale a Muncii — centrală recunoscută de autorităţi ca fiind în acea vreme sub influenţă social-democrată. Astfel, alături de vechile sindicate, dar sub noua titulatură, se mai înfiinţează Sindicatul C.F.R. şi cel tipografic. Sediul sindicatelor se mută de acum în str. Colonel Iacobini nr. 1. Meritul deosebit al comuniştilor sătmăreni constă în aceea că ei au ştiut să treacă rapid la noi cadre de organizare a muncitorilor în sindicate, păstrîndu-şi însă conţinutul activităţii lor revoluţionare de mai înainte. Chiar în 1929 autorităţile semnalau că „Unii din cei mai înfocaţi comunişti au intrat în sindicatele profesionale autorizate“, adică în sindicatele confederate. Faptul că unii comunişti, nume amintite mai sus, au făcut parte din comitetele sindicatelor, au participat în mod nemijlocit la desfăşurarea activităţii sindicale, reflectă contribuţia lor meritorie la traducerea în viaţă a liniei politice a Partidului Comunist în sindicate, de înfăptuire a unităţii sindicale. Acest proces s-a intensificat mai ales în anii 1933—1936, cînd influenţa P.C.R. în sindicate devine predominantă şi se realizează, de altfel, unificarea sindicală pe baza principiilor de clasă în cadrul C.G.M. „Comuniştii reuşind a se introduce în sindicatele muncitoreşti afiliate la C.G.M. — se spune într-un raport al autorităţilor — au început o acţiune destul de accentuată, revendicînd frontul unic, frontul popular şi antifascist şi contaminînd în modul acesta şi acei muncitori care pînă acuma s-au ţinut departe de orice activitate comunistă“.1' Făptui era într-adevăr îmbucurător, căci influenţa Partidului Comunist se exercita asupra a noi şi noi categorii de muncitori antrenaţi în procesul producţiei, că spiritul de unitate muncitorească şi de front unic cucerise mase din ce în ce mai largi. Un element cu totul inedit din activitatea organizaţiei P.C.R. Satu Mare pe care dorim să-l subliniem se referă la locul acesteia în activitatea generală a P.C.R. ca mijlocitor de trecere a literaturii revoluţionare şi a militanţilor comunişti peste graniţă. Se ştie, date fiind condiţiile în care a activat P.C.R. după 1924, că unele materiale (reviste, ziare) erau interzise în România, că o serie de manifeste şi materiale interne de partid erau tipărite în afară şi apoi aduse în România în mod conspirativ de către un aparat specializat al partidului. Din acest punct de vedere C.C. al P.C.R. a rezervat un loc special organizaţiei sale din Satu Mare. Din documentele studiate rezultă că se afla o reţea bine organizată. Punctul central aflat la Satu Mare avea ramificaţii în localităţile de graniţă Halmeu, Bicsad, Negreşti, Bătarci pînă la Viile Oraşului Nou şi Seini, ca şi în unele comune învecinate oraşului de reşedinţă, 17 17 Idem, dos. nr. 2687, f. 160.
