Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)

Arheologie - Istorie

78

Bazaţi pe acest criteriu, numai exemplarele din categoria a doua credem că aveau destinaţia de rotiţe. Din această categorie o notă aparte o constituie acele exemplare pe care sínt indicate spiţe obţinute prin goluri făcute în corpul rotiţei (pl. VII/5, 9, 10). Aceste exemplare au fost descoperite numai în nivelele 2—1, deci cronologic se pot plasa în Br. B2. Dacă admitem teoria cercetătorului Gh. Bichir, că apariţia roţilor cu spiţe marchează începutul întrebuinţării calului ca animal -de tracţiune, atunci acest eveniment trebuie plasat la finele Br. B2 şi nu cum se susţine, la limita între epoca bronzului şi începutul epocii fierului.

In privinţa întrebuinţării calului, cel puţin ca animal de călărie, avem dovezi încă din nivelele 3—2, unde s-au descoperit trei psalii lucrate din os de cerb, două din ele ornamentate cu incizii amplasate pe mai multe registre (pl. XVII/1—2). Ornamentele de pe cele două piese amintite mai sus, fac o notă aparte faţă de stilistica Otomani, avînd mai mult afinităţi Wietenberghiene.

Uneltele constituie un capitol aparte al inventarului arheologic al aşezării. De la început ţinem să precizăm faptul că deşi aşezarea se situează în plină epocă a bronzului, uneltele aproape în exclusivitate sínt lucrate din materiile prime tradiţionale — os şi piatră. Atît uneltele de os cît şi cele de factură litică nu prezintă serii tipologice prea variate. Sesizabil este în acelaşi timp un vizibil conservatorism în privinţa evoluţiei formelor şi faţă de perfecţionările tehnice.

Marea majoritate a uneltelor de os, sule (pl. XVIII/2, pumnale (pl. XVIII/5), săpăligi (pl. XVIÍI/1), brăzdare (pl. XVIII^) şi ciocane (pl. XVIII/3), sínt lucrate din oase sau coarne de cervide.

Uneltele de factură litică, ce-i drept, mai puţine ca număr, le putem împărţi în două mari categorii distincte: a) uneltele de silex, predomină ca număr cuţitele (pl. XVIII/6) şi lamele de seceri (pl. XVIII/8), acestea din urmă prezentînd un înalt grad de finisaj ; b) uneltele de piatră, remarcăm în mod special mai multe dăltiţe plate (pl. XVIII/?, 9), topoare cu gaură de înmănuşare (pl. XVIlPlO).

Pe baza cunoştinţelor noastre actuale, privind cultura Otomani, putem afirma că este una din cele mai sărace culturi din epoca de bronz de pe teritoriul României, în ceea ce priveşte descoperirile de cbiecte <le podoabă şi obiecte rituale. Totuşi de la această constatare — ce pare general valabilă — aşezarea noastră face o notă cu totul aparte.

Lăsînd la o parte implicaţiile cu totul deosebite ce ridică descoperirea templului, pe parcursul săpăturilor au mai fost descoperite o serie de obiecte cu vădit caracter cultic.

In nivelul 3 a fost descoperită o figură umană extrem de stilizată (pl. XV/3), de genul acelora de la Barcă şi Gonovce (R.S. Ceho-