Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Arheologie - Istorie
77 grupa de spirală incizată, combinată aproape în toate cazurile cu motive unghiulare sau cu benzi de linii limitate de puncte incizate. Acest motiv incipient încă în faza II, va constitui elementul ornamental de bază pe tot parcursul fazei următoare. Incizia transformîndu-se pe parcurs în canelură, la început mai îngustă, apoi spre sfîrşitul fazei III, din ce în ce mai lată şi mai adîncă. Pentru ceramica nivelelor 3—1 echivalente duse pînă la identitate găsim în aşezările de la Socond (nivelul superior) şi Vărsând (19), „Cetăţuia“ Otomani (20), faza Tószeg B şi nivelul inferior Tószeg C. In aceste nivele, pe lingă ceramica de tip Otomani, s-au găsit numeroase fragmente şi chiar vase întregi, aparţinînd culturii Wietenberg. Acest fapt nu trebuie să surprindă, deoarece între aceste două culturi, în special în zonele limitrofe, au existat legături extrem de strînse. Este suficient să amintim că în aşezarea de la Derşida (judeţul Sălaj), aparţinînd culturii Wietenberg, aproape in toate nivelele au fost semnalate fragmente ceramice de certă factură Otomani (21). Dar lutul a servit nu numai ca materie primă pentru vase, ci şi pentru modelarea unei game variate de alte obiecte. Dintre acestea în mod special ne-au atras atenţia o serie de cărucioare miniatură. Toate exemplarele descoperite — patru întregi şi unul fragmentar — au fost găsite în nivelele aparţinînd fazei II. In ansamblu predomină forma patrulateră (pl. XI/8), numai intr-un singur caz colţurile sínt rotunjite (pl. XI/5). Toate în partea inferioară sínt găurite transversal, în vederea fixării axelor de susţinere a roţilor. Numai două din cele cinci exemplare sínt decorate cu motive geometrice incizate de factură Otomani (22). Inerent la cit de o sumară analiză a cărucioarelor nu putem face abstracţie de roţile pe care erau montate. Dat faptului că la nici un exemplar descoperit în aşezarea de pe „Dealul Vida“ sau în vreo altă aşezare de tip Otomani, cele două elemente nu au fost găsite împreună, ridică o serie de probleme. Este adevărat că la Sălacea au fost găsitenumeroase piese de lut, care puteau servi drept rotiţe. Dar acestea pînă în momentul de faţă în literatura de specialitate, sínt amintite cînd rotiţe de cărucioare, cînd greutăţi de fusaiolă. Judecind după numărul extrem de mare de piese de acest gen descoperite, în comparaţie cu numărul redus de cărucioare, credem că numai unele din acestea se pot încadra în categoria rotiţe. Dacă pornim pe principiul împărţirii acestor piese după forme şi elemente componente, ajungem la următoarele două categorii = a) cele cu corpul oombat, avînd o gaură centrală simplă (pL. XVII/3, 4) ; b) cele cu corpul plat, avînd în jurul găurii centrale o proeminenţă în formă de bucşe (pl. XVII/6, 7).
