Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Arheologie - Istorie
72 de 1,60 m şi latura opusă de 1,20 m şi lăţimea de 1,20 m în ansamblu detaşîndu-se de pardoseală cu circa 17 cm. Altarul nr. III are o formă tot trapezoidală cu baza lungă de 2 m, latura opusă de 1,80 m şi avînd lăţimea maximă de 1,40 m. Se detaşează de nivelul podelei în medie cu 10 cm. Acest altar a avut iniţial dimensiunile cu ceva mai mici, dar a fost mărit într-o fază ulterioară construcţiei, în momentul cînd podeaua a fost refăcută a doua oară. In ceea ce priveşte acoperişul pentru forma sa o serie de indici ne sínt furnizaţi de cele 6 găuri din podea, care constituiau lăcaşul stâlpilor de susţinere. Pe baza acestora — poziţia lor faţă de ansamblul construcţiei — cît şi pe baza analogiilor furnizate de locuinţele din aşezare, credem că acoperişul construit din stuf (s-a găsit o mare cantitate de cenuşe de stuf) era în două ape. în privinţa inventarului arheologic descoperit în interiorul construcţiei amintim următoarele: în incinta nr. I nu s-a descoperit nici o piesă, în schimb în incinta nr. II s-a găsit o mare cantitate de ceramică, aparţinînd integral fazei II al culturii Otomani. In incinta nr. III au fost descoperite obiecte doar pe cele două altare laterale, în forma unor grupaje bine delimitate. Pe altarul nr. II au fost descoperite următoarele: 9 greutăţi de lut de formă piramidală (pl. XV/6), 3 cuţite curbe de piatră (pl. XV/8) şi un suport cilindric de lut cu marginile evazate (pl. XV,/5). Pe altarul nr. III, au fost descoperite, de asemenea, 9 greutăţi de lut, dar de dimensiuni miniaturale (pl. XV/7), 3 cuţite curbe de piatră şi un suport cilindric (pl. XV/4). In exteriorul templului, în imediata apropiere a intrării, a fost găsit un mormînt de inhumaţie, sigur de ofrandă. Groapa mormîntului avea gura circulară cu un diametru de 110 cm, pereţii drepţi, şi adînci de 130 cm. In groapă au fost descoperite, alături de cîteva fragmente de oase de copil, fragmentele unui vas şi ale unui cilindru asemănător cu cele de pe altarele laterale din incinta nr. III al templului. In privinţa încadrării cronologice al complexului de cult, nu s-au întîmpinat dificultăţi. Atît poziţia stratigrafică (nivelul nr. 2), cît şi ceramica din interiorul incintei nr. II, pledează cu siguranţă pentru încadrarea templului în faza a Il-a a culturii Otomani. Materialul provenit din aşezare este extrem de bogat şi variat în toate nivelele. Intrucît spaţiul nu ne permite prezentarea lui în totalitate, am crezut de cuviinţă să selectăm numai acele piese care în mod cert aduc o contribuţie substanţială la cunoaşterea mai aprofundată a culturii Otomani. Ca în toate aşezările umane din comuna primitivă şi în aşezarea de pe „Dealul Vida“ ceramica reprezintă elementul precumpănitor al întregului inventar arheologic.
