Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Arheologie - Istorie
n seală. Vetrele nu erau prea înalte, avînd una sau maximum două rînduri de făţuială. Aveau o formă ovală, cu mijlocul puţin alveolat, nedepăşind în diametru 80 cm. Gropile din interiorul locuinţelor aveau mărimea relativ mică. Surprinzător este faptul că ele erau sterile din punct de vedere arheologic. Singura explicaţie plauzabilă este că în acestea se păstrau alimente care nu au lăsat urme. In privinţa amplasării în spaţiu al locuinţelor în faza a Il-a, nu am putea afirma că s-au putut preciza dacă într-adevăr exista o oarecare ordine. Totuşi cu unele rezerve înclinăm spre sistemul de dispunere pe şiruri a lor. La această constatare trebuie să mai adăugăm faptul că spre centrul aşezării locuinţele sínt cu mult mai numeroase. In afara incintei locuinţelor au fost descoperite mai multe vetre şi gropi. Vetrele aparţinînd acestei categorii sínt cu mult mai înalte 60—80 cm) decît cele din interiorul locuinţelor, sínt făţuite în repetate rînduri, avînd în general un diametru care depăşeşte 100 cm. Aşa zisele „gropi de resturi“ extrem de numeroase sínt amplasate la întîmplare. Toate au dimensiuni mari, 150—200 cm adîncime şi 100—150 cm diametru. Au formă de clopot răsturnat, pornesc din toate nivelele, păstrînd aceiaşi formă, bineînţeles cu mici variaţii, dar nedeterminate de nivelul din care pornesc. Dintre construcţiile din aşezare — relativ unitare ca stil — în mod evident se detaşează una, care se poate atribui cu certitudine unui templu cu megaron (18). Templul descoperit în anul 1968, se situează în zona sudică a aşezării, ocupînd o zonă oarecum periferică, dar nu izolată în cadrul planului general de distribuire a locuinţelor. Construcţia distrusă în urma unui puternic incendiu, este orientată nord-vest, avînd lăţimea de 5,20 cm şi o lungime de 8,80 cm. întregul edificiu este împărţit în trei compartimente distincte: a) un pridvor deschis (I), b) o incintă cintă cu un altarsuspendat (II) şi c) o incintă cu două altere fixe (III) (fig. 5, 6). Pereţii laterali au fost refăţuiţi de mai multe ori, iar în dreptul altarelor din incinta III, în partea superioară au fost ornamentaţi în exterior cu o bandă de frize cu motive geometrice în relief (pl. XVI/1—6). întreaga construcţie a avut o pardoseală unitară, deosebirea constînd doar în faptul că incinta a Il-a a fost refăţuită de două ori. Tot în incinta a Il-a a fost descoperit un altar care. pe baza unor indici bine conturaţi, se poate afirma cu certitudine, că în timpul funcţionării era supendat pe patru picioare de lemn (fig. 6). In incinta a IlI-a au fost descoperite alte două altare, dar, de data asta, fixe, dispuse faţă în faţă, lîngă pereţii laterali lungi (pentru amplasarea lor vezi fig. 6). Dimensiunile altarelor — bine delimitabile — sínt următoarele : altarul de pe latura nord-estică, are o formă uşor trapezoidală, cu baza
