Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Arheologie - Istorie
67 vada că pe aliniamentul văii Erului, spre deosebire de Cîmpia Pannonivá dezvoltarea purtătorilor culturii Otomani continuă pe o cale firească, cu foarte mici influenţe externe, pînă în pragul epocii fierului. Aşezarea propriu-zisă teritorial este bine delimitată de centura •de fortificaţie. Sondajele efectuate în afara incintei au dat rezultate •extrem de slabe, în sensul că au fost descoperite doar unele elemente sporadice de locuinţe databile în faza I Otomani. Din această cauză întreaga evoluţie a aşezării s-a desfăşurat pe un teren extrem de restrîns, avînd drept consecinţă un strat arheologic compact cu o grosime medie de 150 cm. Spre centrul aşezării stratul arheologic prezintă •o îngroşare accentuată din cauza reclădirilor mai dese a locuinţelor (Fig. 3). Delimitarea nivelelor culturale s-au făcut ţinînd seama atît de culoarea şi granulaţia pămîntului, de amplasarea pe verticală a vetrelor, a urmelor de locuinţe şi în mod special de evoluţia firească a materialului arheologic — accentul punîndu-se în mod deosebit pe evoluţia unor anumite categorii de ceramică. In ansamblu s-au putut delimita 5 nivele culturale distincte. 'Spre centru în unele porţiuni, în cadru! aceluiaşi nivel arheologic s-au putut sesiza mai multe subnivele. Dar acestea din urmă neprezentînd ■deosebiri esenţiale în ceea ce priveşte materialul arheologic, nu le-am considerat nivele independente. Numerotarea nivelelor s-a făcut de sus în jos . Astfel nivelele 1—3 aparţin fazei II, iar nivelele 4, 5 aparţin fazei I. Trebuie să accentuăm faptul că observaţiile efectuate pe „Dealul ’Vida“ racordate la observaţiile noastre mai vechi din staţiunea eponimă „Cetăţuîa“ Otomani (7) — cronologic cele două aşezări fiind paralele — prezintă un sincronism aproape perfect. Dar pentru evoluţia internă a culturii Otomani, observaţiile efectuate la Sălacea cu posibilităţi mult mai ample decît în staţiunea eponimă sau în oricare altă aşezare cronologic contemporană (8), credem că se pot lua ca etalon general pentru întreaga cultură. Bineînţeles nu putem neglija şi diferenţele de nuanţe existente în diferite aşezări datorită unor influenţe străine, care se manifestă în aşezările de tip Otomani, în special în zonele limitrofe •cu culturile vecine. Aşa cum s-a mai amintit, nivelele 4 şi 5, aparţin fazei I Din punct de vedere cronologic se pot plasa în bronzul timpuriu (Reinecke A) pe baza unor analogii cu nivelele I—IV de la Periam, nivelele inferioare de la Socodor şi Tószeg (R. P. Ungară), cu nivelele din aşezarea <le la Medieşul Aurit şi cu paralelismele din cultura Nagyrév (R.P.U.) (10). Pe baza analogiilor amintite, plasarea fazei I de locuire de pe .„Dealul Vida“ în bronzul timpuru este întrutotul îndreptăţită. Pe de •altă parte unele elemente de certă evoluţie în cadrul acestei faze — ne referim în mod special la ceramică — ne obligă la subîmpărţirea îfazei I în două subfaze şi anume IA şi IB. Considerentele pe baza că-
