Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Arheologie - Istorie
132 complexe funerare prezintă acelaşi rit şi ritual de înmormîntare. Aceste* morminte în nici-un caz nu arată două nivele de înmormîntare şi probabil constituie morminte duble. Necropola a fost mult deranjată, iar partea sudică find distrusă,, este greu de precizat evoluţia ei orizontală. Nici inventarul funerar nu. prezintă diferenţieri în cadrul diferitelor zone ale necropolei, Ceramica lucrată cu roata olarului folosită cu vase adiacente, apare uniform şi numai la partea nordică a necropolei unde de fapt se şi termină evoluţia cimitirului, se pot constata folosirea ca urnă funerară sau vas-capac şi a recipientelor lucrate la roată. In cadrul necropolei, mormintele de incineraţie în urnă prezintă un rit dominant. Defunctul era totdeauna ars în afara gropii sepulcrale,. care nu prezintă niciodată urme de ardere. Gropiile sínt de formă ovală, cu diametrul maxim de 0,50—0,60 m. şi se adîncesc pînă la nivelul nisipului steril. Faţă de nivelul antic, gropile sepulcrale nu sínt mai adînci ca 0,80—0,90 m. Osemintele arse, împreună cu obiectele aparţinînd defunctului, sínt adunate şi depuse într-o urnă, care în general este acoperită cu alt vas sau fragmente ceramice. Lîngă urnă, la nivelul ei sau eventual după astuparea sumară a gropii, se aşează una, eventual două vase adiacente. Oase de animale, urme de ofrande lipsesc cu desăvîrşire: Urna funerară conţine o cantitate considerabilă de oase calcinate şi cenuşă, care indică strîngerea atentă a osemintelor umane. Gradul de calcinare a materialului osteologic este destul de slab, uneori se pot distinge bine fragmente aparţinînd craniului, bazinului sau ale oaselor lungi. Urna funerară, în majoritatea cazurilor este aşezată direct pe fundul gropii, fără să fie protejată. In cazul mormintelor Nr. 1, 17,45, tot complexul funerar a fost aşezat într-o strachină mare, iar în cazul mormăitului Nr. 23, urna a fost introdusă într-un vas mare bitronconic, indicindl o oarecare protejare a mormîntului propriu-zis. Datorită incinerării cadavrelor, componenţa necropolei pe sexe* şi pe vîrstă este greu de stabilit. Inventarul funerar sau chiar ritualul de înmormîntare, ne furnizează însă anumiţi indici şi în această direcţie. Mormintele formate din urne mici cu oseminte umane puţine şi bine arse, indică înmormîntări de copii, cum este cazul complexelor funerare Nr. 7, 11, 19A. Mormintele, care au ca inventar funerar inele de buclă, mărgele, brăţări sau prîsnele, indică prezenţa înmormântărilor de femei,, cum este cazul mormintelor Nr. 10, 14, 19, 37, 60, 64. Mormintele Nr. 1, 9, 35, 39, 58, avînd inventarul funerar format dintr-un cuţitaş de fier, aparţin probabil bărbaţilor. Cadavrele au fost arse în apropierea necropolei, fiindcă la nivelul de călcare din epoca hallstattiană au fost găsite fragmente de oase umane calcinate şi fragmente de vase pierdute în timpul ceremoniilor funerare. Intr-un singur caz s-a descoperit în secţiunea X-a, în afara zonei mormintelor o masă compactă de cărbuni, urmele unei arsuri pu—
