Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Arheologie - Istorie
133 ternice. Masa de cărbuni s-a găsit într-o groapă ovală cu diametrul maxim de 1,80 m., în adîncimea de 0,40 m., împreună cu cenuşă, puţine oase umane arse, fragmente dintr-o ceaşcă lucrată cu roata olarului şi un cuţit de fier. Acest complex nu prezintă în mci-un caz un mormînt separat ci probabil, indică locul de ardere al cadavrelor, al unui ustrinum. Morminte de incineraţie în urnă acoperite cu capac, cu inventar similar necropolei Sanisläu II, au fost descoperite la Szentes-Vekerzug (14), (15 morminte), Tapioszele (15), (28 morminte), Chotin (16) (22 morminte), Hodmezővásárhely-Kishomok (17), Nyíregyháza (peste 100 mormnite), (18), Vámosmikola-Istvánmajor (şase morminte) j(19), Curtuişeni (20), Oradea (21), Ferigile (22). Aceste necropole sau morminte izolate, sínt datate din epoca hallstattului tîrziu, Reinecke Ha. D. Acest rit de înmormântare din zona Careiului se cunoaşte încă din epoca bronzului, fiind prezent şi în epoca hallstattului timpuriu (23).Se pare, că acest rit funerar în nord-vestul României şi nord-vestul Cîmpiei Panonice, în epoca hallstatului tîrziu se generalizează, fiind reprezentat prin grupul cultural Nyirség-Kustanovice (24), în care se încadrează şi descoperirile de la Sanislăull, Cultuişeni şi Diósig (25). Ritul de incineraţie în urnă se răspîndeşte larg în epoca Laténe, atestat prin descoperirile de la Ghenci (26), Ciumeşti (27), Murighiol (28), Bugeac-Ostrov (29), etc. In urma examinării a ritului şi ritualului de înmcrmîntare de la necropola Sanisläu II se pot trage următoarele concluzii: 1. predominarea ritului de incineraţie în urnă 2. acoperirea urnei cu o strachină sau fragmente ceramice 3. urna funerară este însoţită cu unul, eventual două vase adiacente 4. gropile sepulcrale se adîncesc pînă la nivelul nisipurilor geologice sau intrînd puţin în ele 5. lipsa ofrandei de carne 6. oasele umane sínt arse slab şi adunate cu o grijă deosebită 7. cadavrele sínt arse în afara necropolei, în apropierea ei. Tipologia inventarului funerar Inventarul funerar se împarte în trei categorii mari: ceramică, ustensile şi podoabe. I. Ceramică Ceramica constituie elementul cel mai numeros şi cel mai variat al inventarului funerar. Ea se împarte în două categorii: 1. ceramica lucrată cu mîna 2. vase lucrate cu roata olarului. 1. Ceramica lucrată cu mîna este mai abundentă şi mai variată ca formă. Pe baza formelor se poate clasifica: A. vase-borcan. Prin această categorie se înţeleg toate acele vase, care sínt modelate dintr-o pastă mai grosolană şi au formă de „sac“, La Sanisläu II s-au identificat următoarele tipuri de vase-borcan:
