Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Cuprins
12 1917 cînd criza regimului se agravase şi se iveau zorii eliberării, luminaţi de victoria Marelui Octombrie, organizarea muncitorilor din judeţul Satu Mare se intensifică. Intr-un proces evolutiv, tot mai cuprinzător se constituie, în anul 1918, sindicatele metalurgiştilor, ceferiştilor, ale muncitorilor tipografi, ale celor din alimentaţie, ale funcţionarilor particulari. Sindicate ale muncitorilor în alimentaţie, a pantofarilor şi funcţionarilor particulari se crează şi la Cărei. La Ghilvaci se înfiinţează sindicatul lucrătorilor în lemn şi mobilă. Masele de oameni ai muncii de pe meleagurile sătmărene, români, maghiari şi de alte naţionalităţi antrenate în răstimpul ianuarie—aprilie 1919 în vîrtejul evenimentelor revoluţionare ce au cuprins întreaga Europă, au creat comitete revoluţionare şi consilii populare ca mijloc eficace de înfăptuire a unor deziderate fundamentale ale poporului. Aceste organisme revoluţionare au mobilizat masele populare împotriva exploatării capitaliste, pentru drepturi sociale, politice şi naţionale, pentru înfăptuirea unei reforme agrare radicale, pentru o viaţă mai bună. La Cărei a fost editat şi ziarul „Népakarat“ ca formă eficientă de organizare a muncitorimii, de apărare a intereselor lor. Totodată, au fost organizate largi acţiuni de solidaritate şi de sprijinire a Republicii Ungare a Sfaturilor (28 bis). Sindicatele, în ciuda multor dificultăţi, se întăresc, reuşesc să atragă noi şi noi muncitori pe calea luptei de clasă, să popularizeze în rîndurile proletariatului ideile revoluţionare ale luptei dezrobitoare. Munca de propagandă se cerea intensificată, deoarece, pînă atunci, aşa cum scria „Minerul“, „muncitorimea era ruptă pe naţionalităţi“ (29), şi în felul acesta capitaliştii puteau mai uşor să manevreze, să reducă eficacitatea acţiunilor întreprinse atît pe linie organizatorică, cit şi pe frontul luptelor pentru îmbunătăţirea vieţii. Lucrurile însă au evoluat. Munca educativă, spiritul revoluţionar de care era animată muncitorimea şi tot mai mulţi dintre conducătorii ei au dus la întărirea organizatorică a sindicatelor. Dar nu numai din acest punct de vedere s-au făcut paşi înainte, ci însăşi structura concepţională a sindicatelor s-a schimbat, căci, acestea au devenit puternice organizaţii de clasă „săpînd şi mai adînc solidaritatea clasei muncitoare fără deosebiri de naţionalitate“ (30). Concomitent cu acţiunea de organizare profesională are loc procesul de creare a secţiunilor partidului socialist la Satu Mare, Cărei, Ardud, Oraşul Nou, Negreşti (31). Se înfiinţează, totodată, organizaţii de tineret la Satu Mare şi Cărei care desfăşoară o muncă educativă preţioasă în rîndurile tineretului, participînd activ la desfăşurarea luptelor muncitoreşti (32). Organizaţiile constituite au aşezat la temelia lor principiile luptei de clasă şi internaţionalismului proletar, devenind instrumente active de luptă în mîna muncitorimii pentru apărarea intereselor lor economice şi politice. „Români, maghiari, germani, sîrbi, evrei, ruteni etc. adunaţi într-o singură tabără fără deosebire de limbă, rasă, religie — scria „Metalurgistul“ — caută drumul realizării idealului socialist (33). Aceasta era deviza organizaţiilor muncitoreşti, într-acolo se îndreptau
