Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Arheologie - Istorie
Ill p. 75; idem, Die Goldlunde..., p. 23, fig. 9. Localitatea este menţionată sub vechea denumire de Căţelul Român sau Cătăluşa. 57. — S. Foltiny, Einige spätbronzezeitliche Goliunde aus Siebenbürgen in Naturhistorischen Muzeum, in Ann. Naturhistor Mus. Wien, 72, 1968, pl. 1. 58. — Ibidem, pl. 2. 59. — Ibidem, pL 3, 6—9. 60. — VI. Dumitrescu, Le dépőt de la fin de Vage du bronzé, découvert ä Tăuteni, in Dacia, V—VI, 1935—1936, p. 225 sq., fig. 6, 7—11; M. Roska, op. cit„ p. 292, nr. 80; M. Petrescu — Dîmboviţa, Date noi..., p. 81; M. Rusu, op. cit., p. 192, nota 46. 61. — M. Roska, op. cit., p. 240, nr. 3. 62. — J. F. Fetzer, Érkávási Bronzlelet, In ArchÉrt., XVI, 1896, p. 191—192, M. Roska, op. cit., p. 80, nr. 8. 63. — A. Mozsolics, Der Bronzelund von ópályi, p. 75—76. 64. — J. Hampel, op. cit., p. 106—108; A. Mozsolics, Die Goldlunde ..., p 27, íig. 12. 65. — T. Kemenczei, op. cit., p. 14—15, fig. 12. 66. — I. Ordentlich şi C. Kacsó, Contribuţii la cunoaşterea ritului de inmormlntare practicat In necropola tumulară de la Lăpuş. ln Marmatia, I. 1969, p. 11 sq.; C. Kacsó, Consideraţii cu privire la geneza ceramicii din necropola tumulară de la Lăpuş, în Marmatia, II, (sub tipar). 67. — M. Rusu, op. cit., p. 207, nr. 55 şi p. 208, nr. 62; S. Foltiny, op. cit., p. 707. 68. — D. Popescu, op. cit., p. 228, fig. 138. 69. — A. Mozsolics, Tiszakaradi bronzleletek, în ArchErt, 1969. 1, p. 64—65. 70. — Recent s-a propus înlocuirea denumirii de serie Uriu — Domăneşti cu cea de Uriu — Dragomireşti, v. Fr. Nistor şi Al. Vulpe, Bronzuri inedite din Maramureş...., p. 189, nota 5. Ţinînd seama de faptul că depozitul Domăneşti II se încadrează în Bronz D şi pentru evitarea unor eventuale confuzii de terminologie, opinăm pentru păstrarea denumirii deja general uzitate. 71. — M. Rusu, op. cit., p. 205, nr. 8 şi W. A. v. Braun, Mitteldeutsche Hortfunde der jüngeren Bronzezeit. Berlin, 1968, p. 289 datează depozitul de la Bătarci în Bronz D. 72. — In anul 1970 T. Bader de la Muzeul de istorie Satu Mare a efectuat cercetări la aşezarea fortificată de la Boineşti, punctul Coasta Boineştilor, care se datează probabil în această perioadă. Rezultatele cercetărilor sínt inedite. 73. — N. Kalicz, A késöbronzkori Felsöszöcsi csoport leletei és kronológiai helyzete, in ArchErt., 1960, 1, p. 3 sq.; T. Kovács, Eastern connections of Notrheastern Hungary in the late bronze age, în FA, XVIII, p. 56—57, fig. 19. Săpăturile recente din bazinele Someşului superior şi Tisei superioare (Culciu Mare, Diakovo etc.) au arătat că cultura Suciu de Sus se menţine în această zonă plnă la începutul Hallstatt-ului timpuriu.
