Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Cuprins
IT perea procesului de producţie, la stagnări care afectau în mod dureros salariile muncitorilor. La fabrica „Princz“, de exemplu, care lucra la repararea materialului rulant de la C.F.R., pentru minele din Baia Mare şi pentru morile din localitate, datorită lipsei cărbunilor în vara anului 1920 era pe pragul de a-şi închide porţile şi a concedia muncitorii (22). Inflaţia, creşterea excesivă a preţurilor pe piaţă erau noi factori care agravau viaţa maselor muncitoare. Ceferiştii, atît cei din Depou care lucrau la întreţinerea locomotivelor şi în general a materialului rulant, cît şi cei de la mişcare sau de la linie aveau o situaţie la fel de grea (23)« Metalurgiştii, deşi în condiţii ceva mai bune de salarizare, o duceau destul de greu, căci atît condiţiile de muncă — lipsa halelor, condiţiile neigenice, mai ales în turnătorii — cît şi posibilităţile de aprovizionare grevau serios asupra vieţii acestei categorii de salariaţi (24). Fireşte, cel mai grav afecta nivelul de trai, scumpirea, de la o zi la alta, a produselor alimentare şi industriale de strictă necesitate. In articolul „Scumpetea“, ziarul „Satu Mare“ constatînd stări de lucruri care nu puteau fi negate, scria: „Pe zi ce mergem tot mai mult se îngreunează traiul, se scumpeşte viaţa, se sporesc gîndurile şi se potenţează suferinţele“ (25)Deşi Satu Mare era un oraş de cîmpie, cu mai multe posibilităţi de aprovizionare, rămînea deficitar faţă de masele muncitoare. Căci, aşa după cum scria ziarul local, în ţara griului s-a ajuns să se plătească 6—10 lei kg. de pîine (26). Faţă de asemenea stări de lucruri în octombrie 1920, mai multe muncitoare de la fabricile „Princz“ şi „Unio“, cît şi soţiile muncitorilor de la cele două întreprinderi s-au prezentat la oficiul de alimentaţie din oraş, solicitînd să fie aprovizionate cu făină. Criticînd autorităţile locale pentru slaba preocupare faţă de aprovizionarea populaţiei cu alimente, ziarul „Satu Mare“ scria că „a aşteptat bietul muncitor şi funcţionar înglodat de necazuri şi nevoi, dar nimeni nu s-a îndurat să puie în practică cele promise“ (27). Mergînd pe aceeaşi linie de dezvăluire a realităţilor sociale sub titlul „O nouă urcare a preţurilor alimentare pe piaţă“, se arată că preţul cărnii, laptelui, zarzavaturilor, lemnelor a crescut între 80 şi 100%, ceea ce, evident, crea mari dificultăţi maselor muncitoare (28). Din cele redate mai sus reiese şi mai mult în evidenţă exploatarea şi jaful păturilor avute asupra maselor muncitoare, discrepanţa dintre un grup de îmbogăţiţi şi lipsurile, mizeria şi suferinţele ce se semnalau în rîndurile oamenilor muncii. De aici şi o permanentă frămîntare, agitaţie ce aveau cauze reale, pentru schimbarea nu numai momentană a situaţiei, ci şi pentru înlăturarea definitiva a exploatării omului de către om. ★ Nevoia ameliorării situaţiei maselor muncitoare le-a dus ne acestea pe calea luptei şi a organizării. După cum se ştie, datorită măsurilor represive ale puterii imperiale habsburgice, în Transilvania, organizarea muncitorilor a fost îngrădită foarte mult. La sfîrşitul anului
