Bader Tibor (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 1. (1969)
Dr. Şt. Ferenczi: Cu privire la apărarea hotarului de nord al provinciei Dacia
108 18 ciei, de a jura „că nu vor locui niciodată şl nu vor paşte vitele pe un teritoriu de 40 stadii ( = 7,5 km) din ţara lor şi în vecinătatea graniţelor Daciei". Natural, numai rezultatele cercetărilor viitoare pot infirma sau confirma problema ridicată aici, în momentul de fată încă sintern departe de rezolvarea ei. în cursul lucrărilor de editare ale prezentului studiu ni-a atras atenţia Géza Ferenczi, directorul Muzeului din Odorheiul Secuiesc asupra unor rezultate importante, publicate, deocamdată, cu titlul provizoriu, obţinute de un colectiv format din cercetători maghiari şi iugoslavi, după care, imensul sistem de valuri dublate, pe unele porţiuni triplate sau chiar cvadriplate, a căror lungime atinge peste 1500 km, înconjurînd un teritoriu de cca. 60 000 km2 întindere, sínt construite sigur după mijlocul secolului al Ul-lea e. n., foarte probabil, de către sarmatii-iazygi aşezaţi în Cîmpia Tisei (cf. P. Patay, A Csörsz árka. The Dike oi Csörsz, ín Természettudományi Közlöny (Természet Világa), 100, 9, 1969, p. 410—411). Constatările acesteia, obţinute pe cale arheologică, prin descoperirea fericită a unor porţiuni ale valului unde cu ocazia construirii acestuia nimiciseră cimitire sau aşezări mai vechi de perioada amintită, par a coincide cu cele pomenite mai sus, întru cit descoperirile iazygo-sarmatice într-adevăr nu trec peste această linie de valuri! 39 Cf. K. Torma, Adalék észak-nyugati Dacia íöld- és helyiratához, ín A Magyar Tudományos Akadémia Évkönyvei, voi. XVI/II, 1864, p. 37, nota 67 ,• idem, în ÉTTK, X/4, 1880, p. 5, 103—104, 106. 40 Vezi: S. Réső Ensel, Csörszárka, Nyíregyháza, 1875; F.F. Römer, Resultats généraux du mouvement archéologique en Hongrie, avant la VIII0 session du Congrés international d'anthropologie et d'archéologie préhistoriques á Budapest 1876, III. Les íossés du diable en Hongrie, ín Congrés international d'anthropologie et d'archéologie préhistoriques, Compte-rendu de la huitiéme session ä Budapest 1876, vol. II/l, Budapest, 1878, p. 39—58, 64—72 ,• Gy. Bartalos, Hunavar gátak, csörszárkok és gyűrüvárak, ín Eger, 1890; G. Téglás, A Csörsz-árok, ín Pesti Hírlap, 1907, 5 mai; V. Christescu, Istoria militară a Daciei romane, Bucureşti, 1937, p. 160, precum şi „Harta Daciei romane şi ţinuturilor vecine", de la capătul volumului; S. Molnár, Adatok az Allöld sáncainak kérdéséhez. Angaben zur Frage der Schanzen des Allölds, în DolgSzeged, XIV, 1938, p. 205—209; Şt. Pascu, Istoria Transilvaniei, Blaj, 1944, harta dintre pp. 32—33 ; V. Balás, Die Erdwälle der Ungarischen Tieíebene, în ActaArchBp, XV, 1963, p. 310—316 ; K. Horedt, Cu privire la problema valurilor de pămînt din Banat şi din Crişana, în SCIV, 16, 4, 1965, p. 725—726; idem, Unele probleme privind răspîndirea culturii Sîntana de Mureş-Cerneahov în Románia, în SCIV, 18, 4, 1967, p. 589—592 ; M. Marjai, Ördögárok a debreceni Nagyerdőn, ín A Debreceni Déri-Múzeum Évkönyve (1962—1964), Debrecen, 1965, p. 87—92; P. Patay, ín Természettudományi Közlöny (Természet Világa), 100, 9, 1969, p. 409—411.
