Botár István et al. (szerk.): A Csíki Székely Múzeum Évkönyve 9. (Csíkszereda, 2013)

Történelem - Szőcs János: A moldvai magyarok a 16. század végén és a 17. században

activitatea pastorală, desfăşurată în rândul catolicilor din Moldova. Misionarii nu cunoşteau limba credincioşilor catolici din Moldova, limba maghiară. In rapoartele trimise Vaticanului, misionarii (este cunoscut numele a cel puţin 12) au descris situaţia Voivodatului Moldovei şi locuitorilor ei. Astfel, iezuituil Pál Beke (1644) scrie că, locuitorii Moldovei sunt mai mult barbari, decât creştini, iar în privinţa obiceiurilor, portului şi comportamentului, nu se deosebesc de tătari. Numai limba şi religia îi deosebeşte de tătarii păgâni. Beke subliniază că, misionarii iezuiţi trebuie şă cunoască limba română, maghiară, germană şi italiană. In Codexul Bandini sunt prezentate date privind vizita canonică (1646-1647) a administratorului apostolic al Moldovei, Marco Bandini, în 39 localităţi din Moldova. în a doua jumătate a secolului al 17-lea, Vito Pilutio, prefectul misiunii catolice, atrage atenţia asupra stării de spirit înapoiate a locuitorilor. Un alt misionar, Petrus Parcevic subliniază că, acest fapt se datorează, în primul rând, lipsei de preoţi. Totodată, invaziile turco-tătare repetate au cauzat multe nenorociri în Moldova.

SZŐCS JÁNOS______________________________________________________________

THE HUNGARIANS FROM MOLDOVA AT THE END OF THE 16th CENTURY

AND DURING THE 17™ CENTURY Abstract

The research of Hungarians from Moldova is a principle theme of our historiography. The present study elaborates the history of Hungraians from Moldova at the end of the 16th century and during the 17th century. The Romano-Catholics lived in 15 cities and 15 parishes according to contemporary documents. 10700 souls lived in 1691 families. The majority of the Catholics from Moldova were Hungarians. In course of time, the believers of this cult applied to Rome for Catholic priests. Rome sent Croation, Bosniak and Italian missionaries to Moldova. Furthermore, it founded the Saint Congregation “De Propaganda Fide” in 1622 with the scope to support the pastoral activities of missionaries among Catholics from Moldova. Missionaries did not speak Hungarian, the language of the Catholic believers from Moldova. They (the name of at least 12 are known) described the setting and the population of the Principality of-Moldova in the reports sent to the Vatican. As follows, the Jesuit Pál Beke (1644), wrote that the inhabitants of Moldova are more savage than Christians, and their customs, attires and behaviour make them similar to Tartars. Only language and religion distinghuises them from the pagan Tartars. Beke oultines that Jesuit missionaries should know Romanian, Hungarian, German and Italian. Data regarding the canonical visit of Marco Bandini, the apostolic administrator of Moldova in 39 localities (1646- 1647) are registered in the Bandini Codex. Vito Pilutio, the prefect of the Catholic mission, drew the attention upon the inhabitans’ spiritual backwardness. Petrus Parcevic, another missionaire highlighted that this is because the lack of priests in Moldova. Moreover, the repeated Turkish- Tartar invasions caused many misfortunes in the region.

244