Kelemen Imola (szerk.): A Csíki Székely Múzeum Évkönyve 6. (Csíkszereda, 2010)

Történelem - Szőcs János: Csík a II. Rákóczi Ferenc vezette szabadságharc idején (1703–1708)

CIUCUL ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI DE ELIBERARE CONDUS DE FERENC RÁKÓCZI AL

II-LEA (1703-1708)

Rezumat

Cauzele participării locuitorilor din Ciuc la lupta antiaustriacă au fost: multitudinea de impozite pe care au fost obligaţi să plătească şi obligaţia de întreţinere a unităţilor militare imperiale, plasate aici. Soldaţii imperiali au săvârşit nenumărate ilegalităţi, având, de multe ori, un comportament brutal faţă de populaţia locală. Privilegiile secuilor, recunoscute şi de „Diploma Leopoldină” (1691), nu au fost respectate.

Unităţi ale răsculaţilor secui din Ciuc au participat la luptele purtate împotriva imperialilor, cunoscuţi şi sub numele de lobonţi. Bătălia pierdută de Rákóczi la Jibou (11 decembrie 1705) a avut urmări grave. Adepţii săi din Ciuc au fost obligaţi să se refugieze în Moldova din calea regimentelor conduse de colonelul Graven. După retragerea acestuia, curuţii au preluat din nou, pentru circa un an şi jumătate, conducerea regiunii.

în toamna lui 1707, când pericolul unei noi invazii a forţelor austriece era iminent, conducătorii principali ai răsculaţilor din Ciuc şi Trei Scaune au hotărât ca, toată populaţia locală să se refugieze în Moldova. în Ciuc, în vederea pedepsirii răzvrătiţilor şi supunerii regiunii, au venit forţele armate conduse colonelul Acton. Răsculaţii din Gheorgheni s-au împotrivit, însă până la urmă, au fost învinşi. în ziua a treia de Paşti a anului 1708, un grup de ciucani, împreună cu haiduci din Ghimeş (Gyimes), în Beta Ciceului/Béta (Muntele Harghita), i-au atacat pe cei 150 de lobonţi, care mânau o turmă de animale confiscată. Aceasta a fost ultima acţiune a răsculaţilor din Ciuc. în acelaşi an, a fost alungat din Gheorgheni (Gyergyószentmiklós) şi un grup de curuţi români, conduşi de Vasile Fekete.

SZŐCSJÁNOS___________________________________________________________________________________

CIUC AT THE TIME OF THE REVOLUTION LED BY FERENC RÁKÓCZI II. (1703-1708)

Abstract

The main reasons for the war against the Habsburgs were the many taxes that the population was forced to pay, and the obligation to support the imperial military. The soldiers’ actions were mostly lawbreakers, often treating the people with brutality. Although the Diploma Leopoldina (1691) acknowledges the rights and privilages of the Szeklers, the imperials did not apply them.

The Szekler rebels from Ciuc took part in the battle against the imperial army. The battle lost atjibou (Zsibó) on 11th December 1705 by the army of Rákóczi had serious consequences. Those loyal to Rákóczi were forced to flee to Moldova to avoid the soldiers of colonel Graven. After the colonel’s parting, they came back and ruled over the region for almost one and a half year.

On the fall of 1707, when they felt another austrian invasion is near, the kuruc (rebel) leaders from Ciuc and Trei Scaune (Háromszék) decided to flee the entire population to Moldova. The punishing and pacifier’ expedition was lead by colonel Acton. Ciuc gave in, the rebels from Giurgeu (Gyergyó) opposed. The imperials defeated them, many were killed, too. On the third day of Easter in 1708 a small corp from Ciuc, along with the hajdú soldiers from Ghimes (Gyimes), raided the 150 imperials in Beta Ciceului (Béta), who were driven many confiscated animals across the Hargita Mountain. The cattles were taken. That was the last feat of arms of the kuruc army of Ciuc. In the same year, the imperials drove out from Giurgeu the Roumanian rebel group lead by Vasile Fekete.

352