Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)
1905-02-15 / 18-20. szám
292 REVISTA CATOLICA. cänd nu l’a mai putut indupleoa sä rneargá la bisericä. — La cuvintele ei indemnätoare, in cei sase ani, dupä ce sä läsase de betii, Ion remä- nea mal, cu ochi de sticlä, mor^i. Pärea cä nu lui ii vorbe^le lelea Anuta. Dar dupä ziua acea de tirg, si dupä cea dintäi betie tot de atunci, limba lui se deslegase de-odatä ca prin minune. Si acum o lua in ris pe nevaslä-sa. »Ce sä caut la bisericä, tu cap sec ce e§ti, sä ascult povestile §i minciunile popii. — Cä a§a vorbeste de pare-cä numai el are cap de inteles, iar ceilalti toti ar fi prosti. Lasä-me, cá mi s’or include odatä pleoapele, si mi-a intepeni odatä trupul rece, §i apoi tot la bisericä voiu fi. Atunci poale sä-mi toace popa la ureche ce va voi«. Lelea Anutä se gindi la anii cänd vorbele sale incä prindeau. Si o jale mare ii cople^ia sufletul. »Doamne, Ioane, cum poti vorbi astfei! Nu ti-i fricä de mänia lui Dumnezeu ? Nu gindesti cä odatä te va aprinde un träsnet sä arzi de viu, plätind a§a toate blästämätiile tale ?« — »Numai nu te face a§a sfintä, rogu-te. Poti ft a dracului de pe partea mea cu dto Vilmos cu tot, auzi tu de pe partea mea poti fi a dracului — Mié totdeauna mi-a fost mai dragä Floare, da ?li fata aceea dela secere«. Anuta remasä incrernenitä. La o a§a de mare reutate si indobitocire, nu credea sä fi ajuns bärbatul säu. Sä o bänuiascä pe ea cu boerul. Doamne, doamne, cum omoarä vitriolul jidovesc mintea si inima omului, — se gindia sarun.na femee. Stia bine cä Floarea ceea nu Iräise bine cu Ionu Schiopului, pe care l’a luat §i ea uumai ca sä aibä bärbat. — Auzise chiar vorbindn-sä, cä bärbatul batjocorit, tremurä de ciudä §i in- vineteste de mänie, cä nu-si poate räzbuna asu- pra lui Ion. — De toate acestea Anuta nu se mira mult. — Dar ca s'o bänuiascä pe ea, — asta nu ar fi crezut’o. — Si intr’o fulgerare de mänie, cu ocliii ucigätori, se intepeni inaintea lui loan: »Du-te dracului betivule!« Gemu scurt si e?i afarä. — Nu peste mult insä ii päru räu de ceea ce fácuse. I se lumina cäte-odalä in gind cä totusi in bärbatul seu este, trebue sä fie o parte bunä, care va invinge cdatä. Nu-?i putea nici cum inchipui, cä firea lui cuminte de cänd a fost ficior, sä se fi intunecat, sä se fi pierdut cu totul. — Si atunci simtii o durere adäncä pentru cuvintele spuse. Ion dupä-cum numai lua in samä cuvintele bune, a§a nu se mai mänia nici de imputärile ce i le fäcea nevastä-sa. — Pentru dänsul soartea lui era hotäritä, dela care nici o putere nu l’a mai putea intoarce : vedea in depärtare caunväl negru, ce se apropia tot mai mult de dinsul, ?i era sigur cä va fi inghitit odatä de norul aeela. Cänd? De aceasta nu-i pasä mult. Intelegea numai cä beutura ii face bine, si cä-1 apropie tot mai tare de välul acéla. Dl Vilmo§ la inceput nu-i zicea nimic lui Ion, douä trei zile lui nu-i fäcea nici o pagubä Dar cänd incepu sä tinä betiile cu zilele de cap, boerul sä puse pe gänduri. Omul acesta nu va avea pe ce sä mai bee dintr’a lui, iar ca sä nu iee dintr’a curtii pe eine sä fi pus sä-1 päzascä. Odatä, dupä-ce doué zile nu päräsi erisma cu toate bocetele lelii Anutä, dl Vilmos il chema la dinsul. — Ion veni dupä-ce sä destepta din somnul una cu moartea. — Trupul uria$ era frint ca de o povarä mare. Brate!e-i atirnau de- alungul trupului, tapene. Ochii rosi tulburi erau mäniosi, incruntati sub sprincenele lungi. — »Bade Ioane, eu te-am adus la casa mea, cä mi-a fost milä de nenorocirea ce a dat peste voi. m’a durut cädere3 ta prea mare. Anuta mi-a spus cä nu ai fost totdeauna legat de cri^mä, $i cei dintäi sase ani nu ai dal de minciunä cuvintele ei. Am väzut cä pläte^ti mult, §i de aceea te am tinut la curte. — Mi-a fost milä de voi mä, auzi tu: de tine de copila?i si de Anuta«. Crete ciudate se tesurä pe fata palidä a lui Ion Mustetile groase se miscarä. Ridea sec : »T‘-a fost milä boerule! Da, ti-a fost milä de Anuta. Stiu eu bine cä ti-a fost milä. Nu tre- buia sä mi-o mai spui. Da, ti-a fost milä §i ne-ai fäcut o binefacere. A§a 1 Ne-ai seäpat sä nu murim de foame Dar ian’ spune boerule, bratelor acestora fostule-a lor milä de lucru, §i acum li milä erezi ? Sä me erezi D-Ta pe mine, si uite eu ce-ti spun! Nu le-ar fi milä nici sä suceascä gitul unui om, ca la o pasäre, uite a§a«, —- si pumnii noduro?i sä frecarä de olaltä, ca §i cänd I ar rumpe aivea ceva.
