Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)
1905-02-15 / 18-20. szám
286 REVISTA CATOLICA. repede-repede, pärea cä lui i?i spune. Trecea cu mult de pretul casei, si I tig prinse a se boci, cä alta n’are ce sä-i iee, ?i cä remäne pägubit ca vai de capul lui. Ion 11 privi cu ochi de sticlä, morti, ?i mänile ii atirnau grele de-alungul tru- pului urias. — Dar de-odatä ochii i se aprinserä, ?i ceru rachiu cä de nu il lasä bätut-lat. Jida- nul se Impotrivi, dar tot atunci in barba lui lungä sä incurcä mäna noduroasä a Dänescului, si päretele de längä ei, simti isbitura trupului intepenit de groazä a jidanului. Ion esi apói bol- borind pe use in vintul de afarä. Cä era spre toamnä si norii de plumb se sugrutnau de-asu- pra ca niste trupuri de uria?. Si cädeau frunzele moarte, fluluränd pe aripe de vint. Departe co- linele se inrosirä, si norii pärea cä se coboarä pänä pe pämint. * * * — »Maria Ta, fie-ti milä de noi. D-Ta ?ti ce a fo-t odatä la casa noasträ. Pärintii D-Tale au cunoscut pe pärintii nostri. — Si iatä blä- stemul lui Dumnezeu pe capul nostru. Ne-au luat acum si curtea ?i casa. Nu te ingriji Maria Ta! Ion e tare cät un bou, ?i eu ?tiu cum muncia el Inainte de asta cu vr’o cäti-va ani. Cum 11 arde lumina la dejet, s’a puné iar pe muncä, si atunci nu-ti va pärea reu cä ne-ai luat«. Domnul Vilmos pärea cä se ginde?te la altceva. — »Auzi, leie Anutä, D-Ta sä vede cä nu sti zicala voasträ cä: näravul din fire n’are le- cuire. Ce sä fac in curtea mea cu un betiv ca Ion ? Cum voiu putea sä-i incredintez si iui avu- tia mea ?« — »Maria Ta, dar Ion n’a fost totdeauna asa. Nu e närav din fire betia lui. Stiu eu bine. Pänä era fläeäu, cine era fatä mare ca el?« — »Veti veni dar de probä vr’o cäte-va septämini. Dacä imi va pläcea, ve tiu ?i mai departe, daeä nu, ve voi pläti pe ce a slujit, ?i sä mergeti cu Dumnezeu. — Bine va fi asa, ce zici?« — »Bine Maria Ta !« Numai dupä-ce a e?it din curtea boereaseä intelese ea toatä umilirea, intreaga rubiné, in care a intrat. Ii venia in minte copiläria ?i fe- tia ei plinä de indestulire ?i de fericire, se gändia la neamul ei si a lui Ion — fruntasii sa- tului — ?i era gata sä se intoarcä sä-i spue Dl ui Vilmo? : »Nu vom veni cä nu avem lipsä. Am mintit Märia Ta«. — Dar cänd se eugeta apoi la nenorocirea lor, la copilasii lor nevinovati, o vointä tare i cuprindea inima, dar ochii totusi nu voiau sä se svinte de lacrimi. Incä a doaua zi se mutarä afarä la mosia boerului, unde avea case peniru argatii lui. — Badea Ion se intuneca la fatä, o durere mare era intipäritä pe chipul lui abälut, iar ochii lui n'u mai priviau pe nimeni in fatä. La inceput lipsa rachiului era sä-1 räpunä. Nemincat ?i nebeut muncia ca un desnädäjduit ziua intreaga. — Dl Vilmos se minunä de omul acesta, care läsase sä se dueä pe gurä de lup toatä averea lui. Si i-a spus cä poate reminea acolo cät. i va pläcea. Dänescu, vorba Anutii, muncea ca un bou. Chinurile mari ce le simtia, nu pulea sä le lini- ?teascä altcum. In sat mergea rar, ?i chiar si atunci bani nu avea sä bee. Dupä invoiala ce a fäcut Anuta trebuia sä adune ce sä pulea. — Altul ar ü bolit in locul lui, dar el nu se läsa invins. Durerile, arsurile mari cäte-odatä se grä- mädiau, ?i atunci mugea ca o fiarä ränitä. Dupä un an lupta mai inceta, dar chinurile suferite ii remaserä bräzdate pe fata lui palidä, sbircitä. Fruntea ingusta reinasä plinä de crete adinei. Vorbia rar ?i apäsat. Din fie-care cuvint pärea cä e gata sä se desläntue o furtunä. 0 durere nemärginitä ii incoltise inima, si din dure- rea aceasta incetul cu incetu! se näscu o urä adincä, care-1 mistuia. Noaptea ofta prin somn si gemea, in casa micä, cu coperi§ de pae, ne- gre de vechime. Pretini nu-§i cä?tiga intre cei- lalti servitori. Vecinic täcut §i indurerat, toti se fereau de el. Iar de vr’unul cuteza, sä-i amin- teascä ceva din viata lui, ochii lui il inghetau pe loc, §i-i täiau firul vorbii. Se deprinserä cu totii sä-1 vadä ziua muncind ca un bou, vé- zindu-^i de trebile sale, §i se ingrigeau sä nu-1 supere cu nimic. Afarä la plug, cänd brezdele negre inaltau aburi spre cerul senin, §i cei patru boi ca pa- tru ursi rumegau in mersul lor lene?, gändurile bidii Ion se desläntuiau din impetrirea lor obici