Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)
1905-02-15 / 18-20. szám
REVISTA CATOLICA 278 Al cincilea folos dar al inlrupärii esle de- schiderea paradisului, nimicirea puterii mortii §i ridicarea suferintelor ?i boalelor la starea de mijloace menite a ne dobändi fericirea cereascä. Fiii mei! Ve am aretat strälucirea tainei inlrupärii, Ve am aretat foloasele aceleia §i sco- pul. Sum convins cä acum dupäce ati petrecut putinel in contemplarea acestei taine märete, simtiti in sufletul vostru un simt de veneratiune cäträ Prea sánta maicä, ca cuprin^i de acele simteminte Ve veti impreuna glasul cu al meu, spre a-i zice »Preacuratei« : »Bucurä-te prin care résare bucuria, bucurä-te prin care piere blästä- mul, bucurä-te chemarea lui Adam celui cäzut, bucurä-te mäntuirea lacrämilor »Evei«, bucurä-te prin care se inoe^te fäptura«. Apoi dupäce V’ati implinit o micä datorie fatä de ea, cu V’ati uitat de demnilatea la care V’a inältat Dumnezeu. Vinénd in minte neincetat cuvintele s. Leo : »Adä-ti aminte, acärui cap $i acärui trup e$ti membru, adä-ti aminte cä te-ai despärtit de pu- terea intunerecului §i te-ai mutat in imperätia si lumina lui Dumnezeu«. Ri aducändu-Ve aminte cä sunteti un trup cu Isus prin biserica sa catolicä, Ve veti sili a corespunde chemärii Voastre inalte §i sänte, ca a?a din taina aceasta se aveti fölösül dórit de Dumnezeu, §i de voi, se puteti fi mo?teni impé- rätiei cere§ti, se aveti fericirea de a putea intona in imperätia cereascä neincetat cäntecul de multämilä la olaltä cu Preacurata noasträ Mamä ?i Mama lui, cäntecul »märeste suflete al meu pe Domnul«. Amin.---«f PR EDICA pre JDumineca Floriilor, de A. F. Osana, bine e cu- v&ntat cel ce vine, intra numele Domnu- lui. loan 12, 13. Azi, scumpii mei fii, sérbátorim amintirea acéléi zile märete in care omenimea $i-a aretat simtäminte'.e sale de admiratiune si recuno?tintä fatä de Domnul Christos, in care a adus omagii »Dumnezeu-omului«. Azi inima noasträ saltä de bucurie ?i se vesele?te cu bucurie nespusä de priveliste i in- cäntätoare ce i-o presintä s. evangelie. Stau sä ne porneascä lacrimile de bucurie, cänd auzim din acea, cum poporul intreg, beträni, bärbati, femei. juni ?i fecioare, copii si copile ii iasä inainte §i in insufletirea lor sánta i^i a?tern hainele inaintea lui, §i ii aruncä la picioarele lui ramurile de finic, strigändu-i neincetat : »Osana, bine e cuvéntat cel ce vine intru numele Dom- nului«. loan 12, 13. $i sub impresia acestor simtäminte, o adencä admirare mé cuprinde fatä de Isus, care lasä se-i facä omenimea aceste omagii in preajma pa- timilor, ca se arate cä de$i omenimea a referit aceste omagii la viata §i minunile lui de mai nainte, dar el le refere?te la patimile viitoare, la restignirea sa, pentrucä eie formeazä punctui culminant al intrupärii $i na^terii sale. Care prin aceasta ne dä a intelege, cä desi in toate ac- tiunile, in toate minunile sale a pus caracterul divin, totu?i manifestarea divinitätii sale isi are forta ultimä, forta cea mai puternicä in patimi ?i réstignire, care vrea se arate omenimei, cä de§i pänä acum a documentat la fiecare pas ori- ginea sa divinä, fiinta sa cereascä, totu^i acele insu^iri se documenteazä mai tare prin patimile §i crucifigerea, la care merge acum. Cä desi omenimea trebue se-1 adoare pen- tru toate faptele sale, totu?i cea mai mare ado- ratiune, cea rnai adencä reverintä o pretind patimile si restignirea. Pentru acea ne strigä §i s. bisericä azi: »Läudati popoare si neamuri cu un glas, cä imperatui ingerilor a incälecat pe mänz si merge spre cruce, ca un puternic«. Iar ca se arate, cä aceste pretind adoratiunea tuturor stä- rilor omene^ti, sunt spre rescumpärarea tuturor, lasä se-1 adoreze toate stärile. Bétránii il adoarä ca pre cel ce le-a u^urat moartea §i le-a fäcut’o fericitä, tinerii ca pre cel ce a stémpérat focul patimilor, copiii ii strigä osana pentrucä i-a män-
