Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)
1905-02-15 / 18-20. szám
274 REVISTA CATOLICA. tűit de junghiare pentru fiul »Mariei«. Saltänd de bucurie, cänd privim la priveli§tea plinä de frumseta ce ni-ö infäti§eazä azi s. evangeliä, un simt de duio^ie sträbate in sufletui nostru, du- io§ia cä noi nu am fost inire aceia, nu am pu- tut privi in fata lui, nu ni-am putut aeterne la picioarele lui hainele noastre, nu ni-am putut pleca genunchii inaintea lui §i sä-i särutäm poa- lele hainelor. Iar Dumnezeu care in nemärginita inteiep- ciune §i bunétate, a cunoscut aceasta durere a inimii omene^ti, s’a silit a o alina, infiintänd s. tainä a cuminecäturii. Pentru acea zice s. loan gurä de aur: »Cäti nu zic numai odatä se-i véd figura, se-i ating hainele. Iatä aci in taina cuminecäturii il po^i vedea, il poti atinge, il poti gusta. Tu numai hainele ai vrea se i le atingi, el intru acea intreg se dä tie, nu numai il poti vedea, nu numai il poti atinge, ci il poti §i gusta«. De oare ce prin taina s. cuminecäturi ui se impline§te o dorintä scumpä, o dorintä de care nu au fost impärtäsiti nici patriarchii, nici pro- fetii, ori cät. ar fi dórit, ered cä Ve voiu face o pläcere, daeä azi Ve voiu vorbi despre s. cumi- neeäturä. Are!ändu-Ve ce este acea, apoi ce obli- gatiuni avem noi fatä de acea, cänd §i cum avem de a o primi, si cum trebue sä ne purtäm dupä cuminecare, * Cunoasteti, prea iubitii mei ascultälori, dra- gostea cea färä sfär^it a lui Dumnezeu, fatä de omenime. Acea dragoste care a fäcut pe Dumnezeu sä se umileascä a lua trup de om pecätos; a suferi §i a muri pentru el. Ve este cunoscut, fii mei, cä aceasta dragoste, nu era omeneascä, cu sfirsit, precum e dra- gostea omului, ci era o iubire dumnezeiascä, care ca atare nu putea sä se gate vre-odatä. Pentru acea incä pänä a fost pe päment s’a in- grijit Domnul Christos, despre acea, ca se alle o modalitate, prin care se petreaeä cu noi §i intre noi pe vecie, ca a§a pe vecie sä-si arate iubirea sa fatä de noi, in un tip in care se ve- dem §i noi. Forma care a ales’o Dumnezeu se fie documents vecinicei sale iubiri, a petrecerii sale eterne intre noi, e s. cuminecäturä. Incä la marea Tiberia dei, cänd chräne^te cei 5000 de oameni cu 5 päni §i 2 pe§ti, promite omenimii, cä nu o va päräsi, färä §i dupä inältare va petrece cu ea, spre care scop va in- fiinta un fei de mäncare, ce va avea acea putere miraculoasä §i supranaturalä, cä cei ce o vor primi, vor deveni apti a mofteni fericirea cereascä, a se uni cu dénsul. Cea ce a promis atunci, la cina ultimä a fäcut, prefäcend pänea in trupul si vinul in sän- gele seu. Prin prefacerea aceasta tainicä, ni-a testat noaue trupul si sängele, dar ca acele se treaeä in adevér in posesiunea noasträ, trebuia ca Domnul Isus sä se lipsascä de acele. Pentru ca sä se desbrace de trupul seu, care la cinä i’a testat omenimii, sá-§i verse sängele, care l’a daruit aceleia spre iertarea pecatelor, dela cinä merge drept la patimile sale, unde prin moarte sä lipse^te de trup, iar prin impungerea in coastä i§i varsä sängele, ca amendouä, de aci incolo se fie, respective sä poatä deveni ale noastre. Astfel preface dénsul restignirea si impungerea cu lancea in isvorul s. cuminecäturi. Pentru acea referitori la aceste actiuni zice s. loan gurä de aur urmätoarele : »In opul res- cumpärärii fiecare faptä isi are insemnätatea sa, aceasta a insemnat, cä din inima lui Christos au isvorit s. taine«. Iar s. Aug. adaugä: »Aci este isvorul acelei taine, färä de care nu putem intra in viatä, §i precum mama noasträ Eva s’a nä- scut din coasta dormindului Adam, chiar a?a a durmit Isus a-I doilea »Adam« somnul mortii pe cruce, ca din coasta lui sä iasä biserica«. Apoi deoare-ce numai acéla moare, §i i§i varsä cine-va sängele pentru altul, care il iubeste, urmeazä, cä precum zice s. loan gurä de aur: »Pentru acea a voit sä ni se predeie nouä in asa tip, ca prin aceasta se adueä la luminä, iubirea majestaticä, cu care sä poartäfatäde noi«. Despre care lucru ne putem convinge, nu numai din considerarea patimilor si mortii Dom- nului, färä §i din instituirea s. cuminecäturi, pen- trueä esaminändu-o acea afläm, cä ea este o bu- nätate, care intrece orice alte bunäläti. Multe bunuri a läsat Dumnezeu pe sama noasträ, iubitilor, mare ?i plin de frumsetä e pä- méntul si rnulte bunätäti sunt intrénsul, frumos §i märet este ceriul, dar ori cät sunt eie de mä-
