Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)

1905-02-15 / 18-20. szám

272

REVISTA CATOLTOA.

cele de sus, cu cele de jos se impreunä«. Re- stituindu-se pacea §i iubirea intre ceriu §i Intre päment, acesteia i-au urmat §i celelalte efecte cari le-au amintit mai sus, pentrucä in inima aeeleia a curs, s’a vérsat darui.

Anume, am fost zis cä in urma pécatului vointa omului s’a släbit incat el nu era in stare a voi sé dobändeascä ceriul, a tinea poruncile lui Dumnezeu. In urma gratiei divine, izvorite din inoirea iubirii lui Dumnezeu cu omul, vointa omului s’a nobilitat. Si omul s’a schimbat, el nu mai voia a petrece in sferele josnice ale pläcerilor animalice paménte§ti, ci voia a se inälta la Dumnezeu, a se acomoda vointii lui i-si a-i plini voia. Pentru acea zice s. llariu: »0 ce mare pret are rescumpérarea, in urma cäreia omul se pare a fi asemenea lui Dumnezeu«.

Am zis, scumpii mei fii, cä in urma blästä- mului provenit din pécat, mintea omului s’a debilitat. In urma acestei debililäri el nu era apt a judeca maiestatea fiintii supranaturale, ce sus- tinea lumea, nu era destoinic a cuprinde cu mintea sa adeverul, cä cui sä cade reverinta a- dencä, cu care e dator muritorul, creatorului vecinic, fäptura ziditorului.

In urma inoirii omului prin misteriul intrupärii, mintea omului se lutnineazä, ceata de pe ea ce a fost pus-o satana se impräijtie, si el nu mai adorä fäpturi si obiecte, ci märe?te pre Dumnezeu fäcätorul seu. Mintea de aci incolo ii spune cä fericirea omului nu stä in pläceri, si bunuri pämente?ti, ci in aseultarea §i tinerea poruncilor lui Dumnezeu. Ea ii spune cä scopul omului este a lupta aci pe päment, asemenea Domnului Isus cu ispite, pläceri, suferinte §i griji, ca in urma acéléi lupte, omul se dobändeascä fericirea eternä din ceriu.

Al treilea efect darä al intrupärii este lu- minarea mintii omului, §i ridicarea lui din intu- necimea pécatului la lumina vietii de veci, eli- berarea lui din cätu^ile sátánéi si ridicarea la Dumnezeu. Pentru acea consideränd acest efect, zice s. Ambrosiu : »Domnui cel mai inait a luat forma de sérv, ca sérvül se capete libertate §i se fie domn«.

Am pomenit mai sus fii mei §i acea cá in urma deteriorärii naturii omene^ti prin pécat, nu numai voia ?i mintea omului s’a stricat §i

släbit. färä .si inima omului s’a släbit, incät ea nu era in stare a dori decät pläceri trecätoare, era cuprinsä de vanitate $i superbiä. Unindu-se inse Dumnezeu cu omul prin intrupare, superbia dispare din inima lui, si el nu in averi, nu in demnitäti i§i cautä fericirea, ci in abnegatiune §i suferinte. El nu mai dore^te a se inälta peste Dumnezeu, nu voiesle a fi asemenea aceluia, färä se umile?!e inaintea lui §i il venereazä, recu- noscändu-1 pe acéla ca pe fiinta cea alotputer- nicä dela care depinde intru toate, §i dela care a^teaptä si primeste toate.

Omul nu mai voe^te al se märxdri cu dia- volul, si prin acea a se scobori la iád, ci döreje a se umili cu Domnui Christos, ca a§a sä se inalte la Dumnezeu §i se fie asemenea lui.

Al patrulea efect deci a intrupärii este no- bilitarea inimii omene^li, scoaterea vanitätii si superbiei diavole^ti din ea §i conformarea in do- rinta lui Dumnezeu prin umilintá §i abnegatiune, divinisarea inimii omene^ti. Pentru acea reflec- tänd la acest efect al intrupärii s. bisericä nu esiteazä a cänta urmätoarele: »Amägitu-s’au de mult Adam se fie Dumnezeu. si n’a fost, iarä Dumnezeu om se face, ca se faca pe Adam Dumnezeu«.

Pierzénd omul prin pécat iubirea lui Dumnezeu sfi cäzend sub bläsläm, el a pierdut $i sem- nul care il fäcea asemenea cu Dumnezeu, ne- murirea.

Lipsindu-se de aceasta insu^ire, asupra lui se aruncä moartea cu sotiile sale boalele §i du- rerile. Afarä de acea omul s’a alungat din paradis si acéla s’a inchis pentru el. Nimicirea bläst ä m u 1 u i strämosesc nu ar fi fost perfect, daca §i aceste efecte ale blästämului nu s’ar fi nimi- cit. Pentru acea Dumnezeu s’a ingrijit ca ?i aceasta sä se intémple. Pentrucä Domuul Christos, precum zice §i s. Gregoriu: »Din ceriu a venit in päntece, din päntece in iesle din iesle pe cruce, de pe cruce in mormént, din morménl s’a reintors la ceriu«. La ceriu s’a reintors prin in- viere, iar acea ni-a adus, deschiderea paradisu- lui, omorirea mortii, alinarea suferintelor §i a boalelor, incät ele nu mai sunt pedepse ale pécatului original, ei mijloace de pregätire pentru imperätia ceriului.