Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-02-01 / 19. szám
302 REVISTA CATOLICA. supunä inaltelor sale porunci. Asta este proba de tärie, asta este minunea cea mare, ce cere dela női cre?tinismul. Aceste parti alese din discursui lui Pin X sunt un program adevérat pen- tru viata publica ?i privatä a fie si cärui cretin. Daca ar fi practicate aceste invétaturi In societatea cre^tineascä, cestiunea socialä nu ar mai esista in forma sa amenintätoare de astázi. Afarä de aceste insä, Piu X au intreprins §i regularea cäntärilor liturgicc, sau a Muzicei Sacre, bine §tiind, cä cäntarea liturgicä, bine esecutalä foarte inaltä cultui divin, si contribue múlt la intärirea evlaviei si la de§teptarea sen- timentelor de pietate religioasä, chiar §i in ini- mile celor indifVrenti, si inca §i in cei ce sunt departe de eredinta lui Christos. Gustui muzicei moderne, in viata profana, s’au desvoltat la toate popoarele, la toata na- tiunile creatine. mai ales la popoarele latiné, Anglo Saxone si Germanice. Popoarele aceste, si in special Germanii si Italianii, au dat multi mäiestrii in arta muzicei, si compositori geniali cari ne räpesc, ne ina.tä pre loti, cu adtnirabilele lor compositiuni. Din aceasta au urmat, cä con ducätorii §i compositorii muzicei biseriee^ti, au crezut, cä fac un serviciu binevenit cultului divin, dacä in compositiunile lor muzicale iau de bazä compositiunile classice, adoptandu-le, fireste, in mod oportun, dupä recerintele sentimentului religiös, si dupä gravitatea locului sacru, ce e biserica. A§a s’au inlémplat, cä poporul, mai ales in ora§e se gräbia la funct.iunile sacre in bisericä, nu atät pentru ca se facä deslul sentimentului seu de evlavie si de pietate religioasä, cat mai ales se guste productiunile clasice ale marilor mäiestri, ca si cánd ar asista la o mare Academie de muzicä. Piu X au vrut se coreagä inconvenientu[ acesta, si se reconducä Muzica sacrä la originile sale curate, §i la practica stalornicá a bisericei latiné. Ri accasta face Pontificele, nu numai in virtutea auctoriiätii sale supreme in bisericä, ci §i in deplinä cuno§tintä de caüsä, si competentä muzicalä. Pentru cä Sfintia Sa, ca preot, ca epi- scop, §i ca Patriarch-Cardinal, au fost un mare cultivätcr de muzicä. Marele compositor de Ora- toriile Sacre, mäiestrul Perosi, este creatura Cardinalului Sarto, pre carele indatä-ce s?au hirotonit preot, l’au denumit de Director la capella S. Marou din Venetia, de unde Leon XIII l’au chemat la Roma denumindu-1 de Director al Capellei Sixtine. Acest maré §i adevérat geniu muzieal este un admirator al cantului Gregorian, §i al stilului representat prin nemuritorul Pale strina, de care se serveste statornic capella Pa- palä. Stilul lui Palestrina se intemeiazä pe cantul Gregorian, armonisat pe versuri omene?ti, färä de instrument muzieal. Pentru cä e u§or a produce efect, cu instrumente muzicale, dar a produce efecte de armonie perfectä singur numai cu glasuri omene^ti: este secretul stilului Pa lestrina. Piu X cu decretul seu »Motu Proprio«, din 22 Nov. 1903, ziua s. Cecilia, protectoara culti- vätorilor artei muzicale, si indreptat Cardinalului Vicar Respighi, cu datui de 8 Decembre 1903, ziua Conceptiunei Imaculate, in 29 articole pre- scrie, cä muzica bisericei trebuie se fie cantui gregorián, recondu« la originea sa, $i la praclica bisericei de ritui latin, ?i cäntarea in stilul lui Palestrina. Interzice apói §i opre^te ori-ce altfel de eant, ce nu se intemeiazä pe stilul Gregorian si Palestrinean, precum si intrebuintarea instru- mentelor larmuitoare, si dispune, ca numai acele instrumente sä se foloseascä, cari servesc numai de acompaniament, §i nu predomineazä cantui. Vrea ca cäntarea sä fie coralä, si nu permite abatere dela aceasta, decät numai linde se poate färä vätemarea prescriselor ritului sacru. Dispune apoi infiintarea de comisiuni de Mäiestri de Muzicä, pentru esecutarea prescriselor sale, ?i impune tuturor bisericilor, tuturor comunitätilor religioase, colegiilor ?i seminariilor din Roma, se practice cantul Gregorian, in curätenia sa originalä. Precum in biserica greceescä s’au stricat de . tot cäntarea liturgicä, fiind cä nime, sau foarte putini cunosteau semnele vechi muzicale; a§a s’au intémplat s?i in biserica latinä, dupä ce au fost adoptate semnele muzicale compuse de Guido D’Arezzo, si s'au perdut cunoscinta ve- chilor note gregoriáné, ?i asa au iesit din obicei, §i pas de pa§ s’au deteriorat. In veacul XVI, cu renoirea artelor frumoase, s’au fäcut incercäri §i pe terenul muzicei sacre, insä n’au reu§it. Atunci s’au ivit géniül lui Palestrina, cu stilul
