Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-02-01 / 19. szám

298

REVISTA CATOLICA.

tis §i Pont, §i tuTume dela gura Tanaisului (Don) pänä la gurile ?i la Delta Dunärii. Din aceste tinuturi Schitii au fost de mainainte alungati prin Sarmati, §i au fost impingi spre Asia, tófűéi Romanii nu insemnau provinciile aceste cu numele de Sarmatia, ci le numiau cu preferintä Schitia.

In anul 29 ínainte de Christos, tinulul ora- sului Tomi, pänä la gurile Dunärii, ceea ce era mainainte in posesiunea Odryzilor puternici, au fost cucerit de armele románé, si au fost definitiv incorporat la imperiu, sub nume de Moesia inferioard, §i hotaréle dealungul Dunärii au fost intärite prin fortärete, Cetäpi §i prin tabere. Aceasta linie de intárituri s’au numit Limes scythicus. Ovidiu, carele au sosit in Tomi in anui 10 dupä Christos in mai multe locuri ale scrie- rilor sale se plange, cä el acum e chiar la ca- pétul lumii, cä el locueste pe nisipurile nefericite ale märii schitice, cä il imprejurä poporatiune geticä si schiticä, i=ú cä in urechile lui petrunde sunetul limbei schitice. Ca un dar special, product din aceasta tara, trimile amicului seu Mac- simus, din Roma, o fareträ (tolbä) schiticä, pliná de sägeti oträvite.1)

Mai tärziu apói, Diocletian (284 — 305) si Constantin Cel Mare (223—337), in impärtirea si organisarea imperiului, cu numele de Schitia au insémnat partea de päment, care as az se numele Dobrogea, numindu-o Schitia mica, sau in genere numai Schitia.

Aceasta impärtire si numire politicä a pro- vinciilor, nu arare-ori au remas si pentru impärtirea bisericeascä. Asa gäsim deja pe timpu- rile primului imperat cre^tin pre un episcop din Tomi, in Schitia, §i mai tärziu se subscriu Ar- chiereii din Tomi ca Episcopi ai provinciei Schitia.2)

Cele espuse ne pot justifica presupunerea, cä S. Andrei au vestit evangeiia §i in Schitia, in provincia din jurul catedralei Tomi. Sunt cari afirmä, cä s. apostol numai in Schitia Asiei au putut se predice evangeiia, insä acestora le con- * *)

') Ovid Ep. ex Ponto I. 3, 49; III. 8, 19; Trist. III. 14, 45; IV. 6, 47; V. 10, 14.

trazicc, intre altele, breviarul roman, carele es- pres ne pune. cä terenul de activitate al S. Apostol au fost Schitia europeanä. Mai ales dacä vom primi de adevérate traditiile bisericei ruse^ti, dupä cari s. apostol au pé'runs destul de adánc in interiorul Rusiei, nu ni se pare a fi invero- simil. cá in cäletoria sa spre Trachia si Achaia, au trecut dealungul lérmurilor Pontice. Cu aceasta ocasiune va fi cercelat coloniile numeroase grece^ti, dintre cari amintim aici pre cele mai insémnate, ca Olbia, Tyras, Jstropolis, Tomi, Kalláttis, Odessas, Mesembria, si Apollonia. Toate coloniile aceste au fost legate intre sine prin cäi de comunicatiune. Din colonii spre mare duceau iarä§i cäi bűne de comunicatiune, precum §i spre calea cea mare militarä dinspre Du näre. Aceste jurstäri ne dau motive de a admite de inlemeiate espunerile sinaxarielor vechi, caii ne spun, cä s. Andrei au strabätut pänä in terile dunärene.1) — Provincia Schitia au putut sä-i atragä pre primii vestitori ai evangeliei si prin j acea imprejurare, cä era bine populatä. Asta se poate adeveri din numirile dese de ora^e §i de sate, pre cári le cunoastem az din acele vremuri. 0 privire numai, asupra »Tabelei Pentingeriane«, §i indalä putem constata insémnétatea cea mare a provinciei din eestiune.2)

De altfel, daca prin espunerile noastre nu putem dovedi in mod netndoios. cä s. Andrei au cercetat órásul Tomi, totu?i e incai clarificat, pentru ce se numeste in vechea cre^tinetate, dieeesa Tomi, cu numele de Schitia.

Cä invetätura crestineascá au petruns in Tomi, de cu buná vreme, ni se pare a fi lucru preste toatä indoiala, de$i date sigure nu avem decät din veacul 3 si 4, despre cre^tinismul din acea provincie. La aceasta conclusiune ne in- dreptätesle de o parte faptul istoric, cä Schitia ne-au dat un numér mare de martiri, iar de altä parte imprejurarea, cä deodatä cu Constantin Cel

') Vezi: Acta Sanctorum Novum synaxarium Con- stantinopolitanum, e codice Sirmondiano, nunc Berolinensi adiectis synaxariis selectis. Bruxellis 1902 p. 226. Assemann, Calendaria Eccl. universae Romae 1767. tom V. p. 391, ss. — Nifon, Creftinismul la Románi, Bucure^ti 1902, p. 53, ss.

*) O numérare de 11 episcopi din Tomi, se gase$te in Gams, »Series episcoporum ecclesiae catholicae, Ratis- bonae 1873, p. 428

*) Noi ne-am folosit de edifiunea tabelei Pentingeriane, fäcutä de Miller, $i de tecrtul fäcut de el ca introducere la Ohartä; ambele dinRivjuii { l»H.