Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-01-15 / 18. szám
REVISTA CATOLICA 285 pärasit, ar fi cea mai mare bucurie a ei, si cea mai mare fericire a celor retäciti. Cat de réu cunoa^te dl Durnovo istoria §i cursui lumei, cänd sustine ceie mai sus citate cuvinte • Cä in biserica catolicä s’au aflat §i se aflä ingenii mari, asta, sper, nu trage la indoialä dl Durnovo. Dar sunt minori §i slabi, cei ce se intőre la catolicism, adecä cei ce recunosc auc- toritatea supremä a S. Scaun Apostolic de Roma in persoana Pontificelui Roman. Ii putem da dlui Durnovo mäna lui proprie sä-§i faeä »mea culpa«. Prototipul dsale, cél mai mare geniu al schismei, Fotiu, de repetite-ori, in epistole de tot frumoase, au recunoscut pre Papa dela Roma de Cap al Bisericei, i-au fägä- duit ascultare §i supunere, si au cerut sä fie pri- mit si reprimit in impärtä^ireä lui. Sunt aceste acte publice, istorice, nime nu le trage la indoialä; §i numai cänd au vezut cä e demascat, cä inseläciunile si perfidiile ii sunt descoperite, de frica urmärilor grave canonice, de frica pe- depselor meritate §i prevézute, s’au tras la scu- tul si sub apérarea machinatiunilor politice, unde §i-au tesut planurile de resislentä in contra auc- toritätii legitime. Dar oare minori si eugetätori slabi au fost toti Pärintii Conciliului ecumenic dela Florenta, incepénd dela representantii bisericei ruse^ti, cari toti cu un suflet au subseris decretul s. Uniri, afarä de nenorocitul Marcu Efesinul ! Dar’ aiurärile dlui Durnovo i§i au culmea lor. latä ce scrie: »Dacä am dovedi, ce cei d’intäi, care a succedat marelui Apostol n’a fost episcopul din Roma, dar cel din Antiochia, cäruia apói au succedat cel din Alexandria, atunci, unii vor sta ín mirare, iar ceilalti se vor face cä n’aud«. Sérmanul Tolstoi au fost scos din biserica ruseascä, prin decis al S. Sinod muscälesc, pen- tru unele opiniuni ale sale contrare cre^tinis- mului. Cu tot dreptul. Dar trebuie se supunem aceluiasi S. Sinod espunerUe citate ale dlui Durnovo, si se cerem dela acel Sinod, sä ne spunä, cä in biserica ortodoxä-disidentä, astfei se invatä istoria bisericei lui Christos ? Pentru dl Durnovo e bunä §i inventiunea protestantä, cä S. Petru poate nici n’au fost in Roma. Traditiunea constantä §i universalä a bisericei orientale §i occidentale, con^liinta vie a ace- stei biserici, trofeele religiunei crestine, märtu- risirea atätor Pärinti, imnologia noasträ orien- talä, relativä la S. Petru, säboarele toate, cari recunosc Primatul Patriarchului din Roma, pe cuventul espres, cä este urmätorul S. Petru in Catedra din Roma: toate aceste §i alte argu- mente nu calcä nimic inaintea dlui Durnovo, dsa se crede indreptätit a eälea nejenat preste con^tiintele alor milioane de credinciosi eruditi, preste monumentele veacurilor crestine, cari for- meazä patrimoniul stiintelor istorice. Dar’ apoi unde era Bizantul cu Patriarchul seu »ecumenic«, cänd biserica lui Christos era deja constitui tä in toatä puterea cuvéntului, sub Primatul recunoscut al Patriarchului Ro- mei-Vechi ? Nici odatä n’au cutezat Patriarchii Täri- gradului a-.'ji pretinde drepturi egale cu Patriarchul Romei-Vechi, ci numai »cinstea« si »sca- unul« de sedere, dupä vredriieia Capitalei impä- räte^ti, ca fund ei la indemäna impératului, se fie recunoscuti ca sfetnicii lui cei dintäi in afa- cerile biserice^ti ale imperiului. Mai zice dl Durnovo, cu o modestie toatä proprie a sa, cä: »Invetätura ortodoesä e tot- deauna in stare sä doboare invetämenlul Bisericei Catolice«. Grozav lucru ! Réspunsurile citate de dl Durnovo sunt aleätuite din inceput pänä la sfirsit, din fräse, cum se cuprind si in aceasta epistolä a dsale. Si aceasta insemneazä a dobori invetätura Bisericei Catolice. Aici imi aduc aminte de o ve lenie alui Bismarck, pe vremea tristä a Kulturkampfului. Cancelarul de fér, in deplinétatea puterii, au plä- nuit umilirea bisericei catolice, a Pontificatului Roman. Viseazä odatä, cä se aflä intr’un mare atelier subteran, §i cä cu un instrument puternic lucra la surparea unei stänci, care i se presenta ca temelia Bisericei Catolice. Cum se trudea si muncea zädarnic, trece pe längä el o figurä im- punétoare, care-1 intreabä: — Ce faci, die Bismark ? — Vreau se distrug stänca asta, si nu pot face nici un spor, nu cedeazä de loc, ?i nici cum nu o pot sdrobi.
