Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-01-15 / 18. szám

REVISTA CATOLICA.

283

Cel mai de auctoritate conducätor al lor, Beb^l, se prnnuntä insä si despre aceasta destul de lämurit. El zice, cä ín societatea viitorului chestia cäsätoriei se va resolvi astfel:

a) contractui cäsätoricesc rémane. Insä fiind cä ín societatea contemplatä nu va fi nici o auctoritate eivilä sau bisericeascä, ci numai economicä, care nu se va ocupa de astfel de lucruri private, urmeazä, cä ori-ce cäsätorie, precum se incheie nea- tärnat de ori-ce auctoritate bisericeascä sau eivilä, se poate si desface, dupä voia si piacul contrahentilor;

b) cäsätoria, fund un contract intre doue persoane, se poate ori-eänd desface, ca ori-ce contract, cu invoire imprumutalä. Ce e mai mult, daeä simpatia vre- unei pärti au incetat, fie din ori-ce causä, legätura cäsätoriceascä de vine nu numai nenaturalä, ci chiar imoralä, si de acea tre- buie sä se desfaeä.

c) Cätä vrerne tine legätura cäsätoriei, bärbatii si muierea sunt egal indrep- tätiti, si bärbatul numai atäta drept are asupra muierii, cat si muierea asupra bär- batului.

E evident de sine, cä toatä teória, loatä invötätara aceasta este diametral opusä invötäturilor crestinesti, despre fa- milie, despre cäsätorie, si asa ne aratä ori- bila situatie, la care impinge toatä societatea omeneaseä.

(Va urma.)

ÄBEMTIOHl REGRETÄBILE.

(Continuare fi fine.)

Am publicat in Nr. 11 al »Rev. Cat.« epistola eminentului publicist rus, JV. Durnovo.

Cä nu am pornit dupä impresii subjective, ce poate se destepte in mintea §i mima unui om serios, acea epistolä, am dovedit prin faptul, cä i-am si tinut inainte oglinda istoriei, ca sä-si vadä aberatiunile sale, ?i ne-am ingrijit, ca sä-i vinä la cuno§tintä §i in mänä acel studiu, ru- gändu-1, provocändu-1, sä dea räspuns la ei, se distrugä, daeä poate, toate argumentele propuse in acel studiu.

E pe deplin adeverit, cät de false, cät de nesocotite, cät de nejustificabile sunt afirmärile dlui Durnovo, in cea ce priveste teológia §i istoria

Inteleg, ca cineva, in oarbä incredere in puterea sa brutalä, in forta materialä, se dea cu pumnul pe masä, si se zicä cu Ivan Groaznicul, sau cu Petru Cel Mare: a§a vreau! §i nu-mi pasä nici de teológia, nici de istoria voasträ. Eu ve prescriu teológia si ve fac istorie. Cui nu-i place, drumul, — sau moarte !

Dar ca cineva sä vinä cu o sumedenie de falsitäti istorice, cu un magazin de absurditäti, si cu niste fräse proaste, vätemätoare : si se aibä pretentia de a fi luat in serios, de a fi ascultat, asta e culrnea aiurärii inteligentei. Si ce se zici, cänd o astfel de incercare isi gäseste admiratori, o asemenea monstruositate e primitä cu ple- cäciune §i cu päläria la picior ? Si pe deasupra, auzi, o Romane, acesti admiratori, acesti poclo- nari sä fie sänge din sängele téu, os din oa- sele tale!

Nu-i mirare, daeä te inundeazä sentimente de oroare, de disgust si de dispret.

Toatä fraza, tot cuvéntul dlui N. Durnovo este o imposturä, o impertinentä, din punct de vedere istorie, teologic.

Dar’ ce e politiceste? Muscalul cel mai fanatic, Durnovo, panslavistul cel mai esagerat, politicianul rus, cu o mänä pe Kreml, cu alta pe Aia Sofia din Constantinopol, unul dintre repre- sentantii cei mai intransigenti ai slavismului