Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-05-15 / 2. szám
24 REVISTA CATOLICA. o solie eu scop de a-1 imblänzi. Precum se scie, solia lui Sigismund fu primitä cu cuvinte tru- fafe, care nu läsau nici o indoealä despre gän- durile lui Baiazid. Vezénd cá résboiul nu ponte fi Inläturat, Sigismund alcätui de indatä o mare m'siune, cu archiepiscopul de la Strigon (Gran) in frunte, insärcinänd-o de a indemna crestinätatea la un resboiu de mäntuire in contra necredineiofilor. Aceastä misiune porni la regele Carol VI al Frantei, la Ducele Filip al Burgundiéi, la Venetia, la ducii fi principii germani, in fine la Papa Bonifaciu IX, spre a-l ruga sa proclame o nouä cruciadä. Pericolul de care crestinätatea era ame- nintatä infläcärä popoarele apusene si defteptä, ín Franta fi Burgundia mai ales, un adevérat fanatism. Ducii, Principii fi comitii se deeiserá spre a lupta aläturea ca Ungurii. Dändu-fi seama cä turcii nu vor iniárzia a deschide vräsmäfiile, Regele Sigismund se duce, la inceputul anului 1395, in Transilivania spre a se pregäti pentru o campanire de primä-varä, El poftesce la o intrunire la Brasov pe Mircea, care se grébesce a lua intelegere cu Regele Un- gariei fi incheie un tractat prin care se hoíá- resce ca ori-cänd Sigismund va conduce in per- soaná se armatele sale in conntra Turcilor, el, Mircea indatoresce a veni fi dinsul cu toatá pute- rea sa armatä, iar cänd armatele vor fi comandate de un alt fef, atuncea Mircea va trimite numai trupele sale bine inzestrate cu toate cele de trebuintä. In ambele casuri se asigura arrna- tei Unguresci libera trecere prin Tara Romäne- ascä, care va ingriji de traiul fi transporturile ei, sub conditiunea ca tolul sä fie plätit. Mircea Vodä devenia ast-fel aliatul regelui Ungariei fi-i asigura un sprijin pretios pentru lupta ce se pregätia. Partea a doua a acestui tractat amintesce nevrénd tractatui incheiat intre Rusia fi Romania in ajunul résboiului de la 1877. Defi acest diu urmä nu stipula o aliantä totufi faplul ca trupele ambelor state au purtat lupta impreunä ii dä o insernnätate múlt rnai mare de cät cu- prinsul seu. In Iuna Mai, Sigismund pornesce cu armata sa, inträ, in Tara Romäneascä prin trecéto- rile de la Bran fi urmepzä drumul dealungul Oltului spre Dunäre, impreunä cu Mircea fi os- tafii sei. Turcii se aflau la Nicopole, insä tineau totodatä fi intäririle de pe termul släng al Du- närei, in localitatea numitä Nicopolea Micä. Afländ despre apropierea armatelor creftine, Turcii le efirä inainte; furä insa respinfi fi si- liti a se relrage repede la gura Oltului in positiu- nile lor intärite cu ziduri, Urmäriti de aproape de ostafii lui Sigismund si ai lui Mircea, Turcii sunt cu desävirsire infräut’ fi tree in grabä Du- närea spre Nicopole. Pe cänd armatele creftine se pregätiau a trece fi eie fluviul, Sigismund primi stirea despre moartea, la Oradia-mare, a sotiei sale, a regmei Maria, fi teinändu-se de o miscare in Ungaria, in favoarea Edvigei, sotia regelui Vladislav al Poloniei fi sora reginei Maria, incetä de odatä campania cu gändul de a o reincepe mai tärziu cänd ii vor sosi ajutoare mai inseinnate din apus. Cu grabä dar apueä drumul ina- poi spre Ungaria, unde gäsi intr’adevér o mare berbere in contra lui. Mircea, adäno mähnit de aceasta neaftep- talä incetare a campaniei, care-1 expunea singur la résbunarea Turcilor, fu nevoit a lua o atitu- dine ostilä fatä de Sigismund fi a i impiedica retragerea la trecetoare. Anul 1396 incepe sub nisce imprejuräri, cari prevestiau intämpläri serioase. Bisantiul era impresurat si tare amenintat de cetele Sultanului Baiazid. Situatia imperatu- lui Manoil II era criticä. El adresa, ca fi Sigismund, o chemare disperatä Curtilor crestine spre a trimite ajutoare grabnice. Acest apel gäsi un rénunet puternic; insä departarea cea mare, dificultatea eoinunicatiilor fi greutäti de tot felul intärziarä sosirea sprijinului. T otufi la inceputul lui Aprilie, trupele Frantei fi Burgundiéi intrunite la Dijon se pun in mifcare. Mii de ca- valeri inarmati, tot atätia feciori nobili, fi 6000 simbriafi cäläri fi pedeftri se aflau sub comanda celor mai ilustre cäpetenii, ca tinerul Comite de Nevers ; Ioan-färä-fricä, fiul Ducelui de Burgundia; Comitele d’Eu; marefalul de Bou- cicaut, un vechiu luptätor de la Ivosova, fi altii multi, purtänd numele cele mai strälucite din no- biliinea francesä. La Ratisbona ei se intälnirä cu trupele germane, conduse de Ruprecht, palatinul Rinului, fi de Frederic IV, Comitele de Zollern, burgrav al Nurenbergului, fi urmarä drumul spre Buda, unde sosirä la inceputul lui lulie, impreunä cu alte contigente din Anglia, Italia, Boemia fi Stiria In acelaf timp Franta fi Venetia trimeteau vasele lor in Marea Neagrä spre a unna la gu- rile Dunärei, sortii résboiului. Preocupärile defteptate de aceastä cruciadä amutirä certele dintre statele apusene fi läsarä loc numai spiritului de jertfe ce impunea scä parea creftinätätei, ca fi cum ar fi fost at unci un fei de presimtire cä acefti näväliiori vor putea vre odatä sä doboare crucea de pe tur- nurile Sfintei Sofii fi sä aininente chiar capital a Austriei.
