Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-05-01 / 1. szám

REVISTA CATOEICA.

15

tiune, intre cari §i celebrul benedictin Pärintele Posthier, marele reformator al cäntului gregorián, cäruia i-au succes a interpreta semnele vechi muzicale, numite neunte, folosite mai íntái de Guido d’Arezzo, carele au statorit liniile muzicale. S’au vorbit si de Missa Presanctificatelor in biserica noasträ, despre care Pär. Delahaye, unul dintre Bolandi^ti, pretindea a o putea atri- bui S. Gregoriu Cel Mare, carele au vietuit in veacul VIII. Eu insä, carele am luat parte la congres, am crezut a fi oportun se-mi espun opiniunea in aceasta chestie. Am espus cele trei päreri, una, care atribuie Missa Presanctificatelor s-lui Gregoriu; a doua, care o atribuie s-lui German, precum dovedesc doue codici din veacul XI, unul din biblioteca Barberinianä, altul din cea Vaticanä; a treia, care o atribue lui Gregoriu II. Eu am cercat se impac aceste trei opiniuni, spu- nénd, cä tipul original al Missei Presanctificatelor au fost dat bisericei din Constantinopol, pentru cä cele doue Misse, Romanä $i Greceascä, sunt uniforme in rinduielile lor principale. Am- bele prescriu cä s. päne sä se ia din ciboriu, sä se poarte in forrná de procesiune, sá se zicä rugäciunea Domnului, §i asa se urmeze cumine- carea §i consumarea. S. German au prescris acea, ce precede, ce insote?te, ?i ce urmeazä la aceste puncte principale. Lucru natural, cä S. German, carele era ín cele mai bűne relatiuni cu S. Gregoriu II, pentru aperarea cultului icoa- nelor sacre au trimis compositiunea Missei Presanctificatelor, precum o-au stabilit el, mänästi- rilor grece?ti din Roma, unde erau mai multe stabilimente, iarä monachii grecesti au trebuit se aibá aprobatiunea Pontificelui, ca se le practice in Roma, precum se practicau in Constan- tinopole.

Asadarä tipul original e dat de S. Gregoriu Cel Mare, S. German i-au'dat forma si compositiunea ritualä, iarä S. Gregoriu II. o-au sanctionat §i aprobat.

Cel din urmä ochiu din lantul serbärilor gregoriáné au fost audienta accordatä de S. Sa Piu X, in 13 Aprile, 4 oare p. m. comisiunei serbärilor, §i .membrilor celor doue congrese mai sus numite, precum ?i peregrinilor francezi, §i englezi. Intre ce?ti din urmä era floarea §i elita societätii catolice engleze, din insula numitä

odinioarä insula sfintilor. Piu X au ascultat adressa Cardinalului Respighi, pre^edintele festi- vilätilor gregoriáné, §i au réspuns multämind Cardinalului, membrilor comisiunei, precum si tuturor celor ce s’au interesat de buna reu^itä a festivitätilor. Dupä acea au vorbit despre ca- j racterul s. Gregoriu, ca Papä, ca scriitor, ca om de actiune, §i mai ales ca Sänt, dovedind, cä el ■ cu pilda, cu invetätura, stäruia a-i sanctifica pre j toti, §i mai ales pre oamenii bisericei, pronun- ! tänd marele principiu: cum sunt preotii, asa sunt popoarele. La acest punct au erupt un aplaus entuziast. Au terminat cu cuvintele de cea mai mare umilintä, zicänd : Eu, carele §ed pe Scaunul ocupat odinioarä de S. Gregoriu, mé \ rusinez, cä nu posed virtutile lui, de$i po?ed acea^i putere Pontificalä, si mé rog lui Dumne- zeu, se aibä milä de mine, se me asiste cu da- rurile sale, pre cari le impior ?i pentru voi toti, cari me impregiurati. In fine au dat binecuvén- tarea apostoleascä. Cuvintele aceste dela sfir?it au produs adäncä impresiune in ascultälori, cari au admirat virtutea umilintei in Piu X, carele se crede pre sine slab §i neputincios, desi e inäl- tat pe trónul cel mai glorios in lume.

In ziua de 14 Aprile, societatea numitä »Cultorum Martyrum« au asistat la o Misa so- lemnä, celebrata de Cardinalul Rampolla intr’o bisericä, ce stä in ruinele sale, deasupra ceme- terului numit dupä S. Domitilla, unde S. Gregoriu au pronuntat una din omiliile sale cele mai strälucite, celebränd aniversarul persecutiu- nilor Neroniane, cari atäta martiri au dat bisericei orientale si apusene, §i au fost continuatä cu atäta cruzime si de urma^ii lui. Acea perse- cutiune s’au sfir^it cu triumful complet al cre- stinismului, prin Constantin Cel Mare, carele au pritnit ?i el religiunea celor prigoniti. Frumoase §i inältätoare amintiri, cari intäresc biserica lui Christos in contra atentatelor anticlericaliz- mului modern.

Anticlericalizmul e in plinä bucurie. Intäi, pentru cä guvernul lui Combes in Franta, dupä ce au aruncat pe stradä cälugärii ?i cälugäritele, alungändu-i din resedintele lor, acum scoate cu forta din tribunale icoana s. Cruci, Réstignirile cari au impodobit sälile, inspirändu-i pre magistral la iustitie, pre martori la depuneri adeverate.