Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-05-01 / 1. szám
REVISTA CATOLICA. 9 adänc ca altä datä i§i inaltä glasul cäträ Dum- nezeu, zicänd cu loatä ardoarea sufletului: »In curtile Tale te voi läuda, Mäntuitorul lumei, si plecänd genunchii me voi Inchina puterii tale celei nebiruite«, indemnändu-ne tot odatä si pre noi sä-i urmäm. Urmänd deci dorintei s. mame biserici de a ne inälta cu sufletul ln rugäciuni cäträ Dum- nezeu, sä cercetäm insemnätatea s. serbätori de azi, pentru omenime. * De oare-ce pentru a cunoa^te un lucru nu-i destul a-1 examina numai cum e in sine, ci tre- buie sä-i cercetäm §i origina: pentru a cunoaste insemnätatea serbätoarei de azi, nu e destul a examina numai insemnätatea ei in sine, ci tre- buie sä cercetäm izvorul ei. Ri cum toate evenimentele de origihe Dum- nezeiascä din legea nouä isi au izvorul in legea vechie, acolo trebue sä cäutäm izvorul §i la eve- nimentul zilei de azi. ipi examinänd legea vechie, afläm, cä s. särbätoare de azi, nu e decät com- plinirea unei profetii din ea. Anume, ve este cunoscut, scumpii mei fii. cä poporul jidovesc, la 50 zile dupä ce a trecut marea ro?ie, §i-a asigurat existenta ca popor, a scäpat din robie, §i la porunca lui Dumnezeu s’a dus la muntele »Sinai« unde pe längä cele 10 precepte — a primit deia Dumnezeu darui proteetiei in potriva inimicilor, apoi täria de a putea märturisi ?i tinea legea la care s’au obligat. Cea ce Dumnezeu a fäcut atunci cu un popor, azi face in chip general, nu cu un popor, ci eu intreg neamul omenesc. Ri asa in ziua in care ei serbätoreau pri- mirea celor 10 porunci ?i alegerea de popor a lui Dumnezeu, zi in care präznuiau serbätoarea seceri§ului, tot aceasta a ales’o Dumnezeu, ca sä fie ziua, in care el dä bisericei sale, §i prin ea omenimei, darui Spiritului sfänt, Impärätia sa, protectiunea ?i ajutorul seu, ca omenimea se fie aptä a tine acea lege läsatä de Dumnezeu insusi, §i tot in aceasta zi face Dumnezeu cel d’intäi seceri§ pentru biserica sa. De aici ori-cine se poate convinge cä de- figerea acestei intämpläri pe ziua a 50-a dupä inviere, nu e o intémplare, ci o faptä provenitä din vointa eternä §i nesträmutatä a lui Dumnezeu, un plan hotärit din vecie, deodata cu planul rescumperärii. Prin urmare, origina serbätoarei de azi, derivä din vointa eternä a lui Dumnezeu, e deci de sorginte Dumnezeiascä §i vecinicä. Pentru aceia cänd s. bisericä nume^te serbätoarea de azi a 50-a, nu exprimä numai ase- ménarea intämplärii, din testamentul vechiu, ci indicä origina divinä §i eternä a ei. Dar nu numai din asemänarea restimpului serbätorilor acestora, ci §i din modul cum s’a manifestat Dumnezeu ín amändoue intämplärile cere^ti, se pbate convinge őri eine despre legätura intimä dintre ele, despre provenirea lor dela unul §i ace- lasi autor ceresc. Cäci iatä cum ni se povesteste Intämplarea din legea vechie: »Ri-a fost a 3-a zi cänd se fácea ziuä, s’au fäcut glasuri §i fulgere §i nori intunecati pe muntele Sinai«. E§ire 19, 17. Ri apoi tot a$a ni se descrie si evenimentul légii noue: »Ri s’au fäcut repede sünét din ceriu, ca de suflare silnicá ce vine iute«. Fapt. ap. II 1.2. In legea vechie vedem fulgere, ce simbo- liseazä atotputernicia lui Dumnezeu, care scu- te§te cu bratul seu tot neamul jidovesc, cu re- iigia si obiceiurile sale, ín potriva altor neamuri mai numeroase §i mai puternice, — pänä ce ?i-a ímplinit menirea — sä facä loc légii noue. In legea noué este vifor, ce simboliseazä atotputernicia Spiritului sfänt ce ia sub scutul seu biserica ímpotriva atätor dusmani, pänä la finea veacurilor. Mai departe: »lar muntele Sinai fumega tot, cä se pogoräse Dumnezeu pre el, in foc«. Esire 19, 18. In testamentul nou afläm limbi de foc. »Si s’uu arätat limbi impärtite ca de foc«. Fapt. ap. II. 3. Focul e simbolul curätirei. — Cel de pre muntele Sinai are menirea de a curäti neamul izraelit de näravurile, aplicärile si päcatele de mai nainte, de a-1 inoi la o viatä mai sfäntä mai pläcutä lui Dumnezeu, conform unui popor ales. Iar cel dela serbätoarea de azi are menirea de a curäti inimile apostolilor de släbiciunile fricei §i a nestiintei, a-i intäri in contra ispi- telor §i a persecutiunilor: a face din oameni ne- cärturari ?i simplii pescari, bärbati de §tiintä,
