Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-05-01 / 1. szám
REVISTA CATOLICA. 3 date de Dumnezeu, nici o chemare sau in- dreptare a omului spre o viatä socialä. Dimpotrivä, liberalismul si socialismul sus- tin in comun, cá toate aranjamentele si relatiunile sociale atärnä dela om, si dela evolutiunea lucrurilor, care este supusä re- latiunilor esterne. Statul si puterea lui, na este un aranjament de Dumnezeu läsat, ci este rodul evolutiunei, la care este supusä omenimea toatä. Si este In voia omului, ca se deie o altä directiune mersului evő- lutiunei. Asemenia si in chestia omului si a i í dispozitiunilor lui naturale, nu-s de acord liberalismul cu socialdemocratia. Liberalismul il priveste pre om ca din natura sa bún, nobil, plin de aplecari ireprehensibile. Prin urmare omul se poate abandona sortii sale, si i se pót acorda cele mai estinse libertati politice si sociale-economice. Or- dinea si harmonia vor fi rezultatul acestei miscári libere. Socialismul asemenea il considerä pre om din natura sa nobil si plin de aplicäri bűne, si spune indatä, cä izvoru! tuturor relelor, a tuturor fárádele- gilor cäte se ivesc si se intémpla Tntre oameni, este proprietatea privatá, ce au In- trodus oamenii íntre sine, si care este prin urmare a se delálura. Mai departe, doctrina socialistilor asu- pra cäsätoriei este numai o desvoltare ul- terioarä a vederilor liberale. Liberalizmul lucreazä spre scopul de a dezbräca cäsä- toria de caracterul ei religiös, vrea se slä- beascä influenta bisericei in causele ma- trimoniale, intrigheazä pentru influenta pre- ponderantá a statului in causele cäsätoriei, si pretinde, ca in anumite conditiuni si imprejuräri sä sé poatä desface cäsätoria. Socialismul trage ultimele consecvente ale acestor doctrine, si vrea libertate absolutä precum in legarea, asa si in desle- garea cäsätoriei. b) Cu privire la programul seu politic, socialismul iarä nu-i alta decät evolutiunea si desvoltarea logicä a liberalismului, si transferarea lui la clasa a patra. Liberalismul pretinde inainte de toate lárgirea drepturilor politice ale supusilor, va se zicä participarea poporului in guvernare. In sta- tele constitutionale, puterea legislativä este esclüsiv in mäna poporului, carele o ezer- citä prin mandatarii sei. Esecutiva si ad- ministratiunea stä in mänile guvernului, inse sub controla reprezentantilor poporului, precum si o parte a iustitiei se admi- nistreazä prin popor. (Curtile cu jurati.) Socialismul, consecvent in desvoltarea prin- cipiilor liberale, pretinde intreaga guvernare in mänile poporului. Deosebirea evi- dentä stä in acea, cä liberalismul intelege prin popor, pre cetäteni provézuti cu cultura si cu avere, adecä asanumita burghezie, iarä socialdemocratia zice, cä sub cuventul popor se intelege clasa muncitoare, proletariat^; si asta deduce diri principiile, stabilite de liberalism in chestia de munca si productjune, din cari urmeazä ca con- secventä ulterioarä deductiunea socialde- mocratiei. Afarä de lärgirea drepturilor politice, liberalismul pretinde si o mésurá mai mare de libertate politicä. De aceasta se tin: li- bertatea presei, libertatea vorbirei, liber- tatea intrunirilor, a constiintei... etc. Toate aceste in senz absolut, färä de nici o mär- ginire, färä de nici o considerare la vre-un respect oare-care. Toate aceste le pretinde si socialismul, cu diferenta acea, cä socialismul le spune dar, färä incunjur, si sincer, cätä vreme liberalismul fatärniceste, si cu viclenie le
