Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-05-01 / 1. szám
2 REVISTA CATOLICA. Cestiunea sociala. (Continuare.) Desvoltarea Socialismului. 22. Intre liberalism si socialism se pare a fi o diferentä foarte insämnatä. A- nume, liberalismul lucreazä pentru cea mai nelimitatä libertate a individului, pe terenul agonisirei de ori-ce natura; cätä vreme so- cialdemocratia rivneste la acumularea pro- prietätii colective, si vrea supunerea totalä a individului, absorbirea, contopirea lui in totalitate. Cu toate aceste socialdemocratia 9 este numai o creangä a liberalismului, este evolutiunea consecventä a lui. Liberalismul contine vederbe asanumitei classe a treia, despre viatä si lume, iarä socialismul ale clasei a patra. Adevérul acestei asertiuni usor se poate dovedi: a) ce priveste religiunea, liberalismul neagä adevérurile ei fundamentale, sau le puné aläturea cu alte cestiuni si probleme stientifice, cari Incä nu sunt deslegate. De acea pretinde o libertate absolulä de re- ligiune pentru toti, si zice cä fie si care are dreptul nemärginit de a tinea ín che- stia religiunei acea ce-i place. Nu numai statul are se läse libertate deplinä ln pri- vinta aceasta, ci si in viata socialä tre- buie se domneascä principiul libertätii religiunei si a constiintei. Statul nu are sä se preocupe de chestii religioase, si toatä legislatiunea si administratiunea statului trebuie se fie liberä de amestec in chestii religioase. (Despärtirea statului de bisericä.) Prin urmare nici raporturile economice, comerciale si industriale, n’au se fie supuse in nici un mod influentei vre-unei confe- siuni religioase, ci din conträ trebuie se fie astfei intocmite si aranjate, ca toate confesiunile deopotrivä se poatä fi pärtase din avutul comun. Urmarea necesarä a doctrinei ace- steia este cä relatiunile sociale si economice au sä se reguleze numai dupä normele pre- scrise de stat. dupä legislatiunea absolut laicä. Si asa liberalizmul relegheazä religiunea si ezercitiul ei la viata privatä a individului, si rezultatul doctrinelor liberale este maxima, cä: »religiunea e causä privatä«, desi pe urmä au fost primitä si fortatä de socialdemocratia modernä. In chestia religiunei numai atäta deosebire este intre liberalism si intre socialism, cä socialismul e mai sincer si mai gräbit in deducerile si pronuntarea consecventelor logice, decät liberalismul. Liberalismul mai lasä ceva inriurire si religiunei asupra legislatiunei, asupra aranjamentelor vietii publice in stat si in societate, mai ales din motivul pentru cä »poporul« e considerat de o massä, care are lipsä de religiune, ca se fie tinut in ordine, se nu treacä in escese si se nu se rescoale. Din conträ socialismul isi puné ca devizä: »religiunea e causä privatä«, si vrea ca acest principiu sä se aplice in viata poporului cu toate consecventele sale. Aceasta pornire radicalä e urmare fireascä a doctrinelor sale, fund cä neagä simpla- minte ori-ce religiune, cätä vreme liberalismul se fätarniceste cu acea, cä admite religiunea, cel putin ca obiect de dubiu. Pentru socialism toate religiunile sunt deopotrivä rele, cätä vreme liberalismul afec- teazá un fei de indiferentizm fatä de in- vötäturile religioase. 9 Ö Urmarea acestor doctrine este, cä socialismul precum nici liberalismul, nu admit o lege moralä, datorinte si drepturi
