Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-04-01 / 23. szám

REVISTA CATOLICA.

869

tristä, care sfärmändu-si mänile i?i rädicä fata plinä de lacrimi cäträ P’iul ei Dumnezeesc!? Mama Maria, maica durerilor, care vede cum dau cu picioarele in fata Lui sängeratä, fara ca sä-l poatä lua din mänile chinuitorilor. Care II vede chinuindu-se intre dureri, färä ca sä-l poatä mängäia mäcar cu un cuvént. Cine n’ar cunoa?te in maica aceasta muierea, despre care cu dece- nii inainte de acea s’a zis :

— 0 voi toti, cari treceti pe cale, priviti ?i vedeti, dacä este durere, ca durerea Ei! ?

In fine au ajuns la Golgota, li zmulg vest- mintele lipite de ranele proaspets ?i de nou in- cepe a curge dintrinsele sängele cel sänt. II pun gol pe cruce. In mänile ?i picioarele Lui bat cuie; aud loviturile ciocanului pe muntele Golgota, ?i la auzul acestora tremurä pämentul ?i pläng in- gerii in cer. Astfel spänzurä intre cer si intre päment pe cruce, adecä pe iemnul cel mai rutinos al evului vech, cel mai sänt, cel mai drept, si moärtea cea maiestoasä a unui Dumnezeu o batjocure?te un om, un verme, o nimicä.

— Pe albii au mdntuit, pe sine nu se stie mäntui. Dacä e Fiul lui Dumnezeu coboare-se de pe cruce si ii vom crede!

0 cät de uritä ?i fär de inimä e multimea aceasta, care face batjocurä din suferintele unui muribund. Dar nu este o atare batjocurä, care sä-i poatä clätina mäcar pe un minut iubirea Lui nemärginitä. I-?i deschide gura ?i primele cuvinte ale muribundului sunt cuvintele indurärei:

— Pärinte! iartä-le cä nu §tiu ce fac.

Altele cuvinte, care le zice lotrului intors,

asemenea sunt pline de demnitatea inäiestoasä si imperäteascä.

— Adever, adever zic tie, incä azi cu mine vei fi in paradis.

Dup’acea se intoarce cäträ munia sa do- ioasä ?i cäträ invetäcelul seu iubit:

— Muiere 1 iatä fiul téu !

Iar’ cäträ S. loan :-— Iatä muma ta !

0 invetäcelul fericit, despre care muribun- dul Dumnezeu-om deschilinit i-si aduce aminte in testamentul seu ?i i-a läsat lui tesaurul cel mai mare, ce numai poate dobändi un om pe pámént: Pre Maica Preacuralä.

Aeolo plänge sub sänta cruce familia aceasta säntä.

Si Maria a luat parte la durerile erän- cene ale lui Isus, ca prin aceasta ?i ea se aibä parte in lucrarea mare a Réscumpérárei. Cine ar ?ti spune de cäte-ori a cäzut sub sánta cruce, de pe care ii curgea pe fata Ei sängele Fiului Dumnezeesc!? Intre aceste sosi agonia infrico- ?atä. Ardea de sete de cäldura ?i de chinurile grozave ?i cu glas duios a zis:

— Mi sete!

Si un osta? lua pe o sulitä un burete in- cins in ötét amestecat cu fiearä si o intinsä la buzele muribundului Isus. fji gusta din béutura aceasta ?i resuscita versui acéla al Psalmistului David, cu care descrie suferintele Mäntuitoriului, Psalmul acesta aslfel se incepe:

— Dumnezeul meu. Dumnezeul mau de ce mai läsat ?

Dup’acea ca?icum ar fi percurs in inima sa toate prezicerile profetilor, cä oare n’a mai ré- mas ceva, ce s’ar referi la moartea Messiei. Toate le-a vézut implinite in sine, ?i astfel a gräit:

— Sevir situ-s' au!

Da! s’a impiinit opul réseumpérarei ?i din iubire a murit pe cruce Guventul intrupat, Mie- lu?elul nepätat, care ia pecatele lumei. Dupä ce a versat pentru női si ultimul picur de sänge, cu aceasta a vézut implinitä problema Dumne- zeiaseä. Pentru acea in ultimele sale cuvinte se intoarce iarä?i cäträ cer ?i acum cu glas mare zise:

— Pärinte in mänile tale imi dau su- fletul !

Dup’acea plecändu ?i capul pe piept in per- soana Dumnezeului-om inceatä functiunea a vietei umane ?i precum zice sänta scripturä :

— Si plecändu-si capul si-a dat sufletul.

In momentul acesta s’a intunecat coroana

soarelui, tremura de fricä pämentul, se despicau stäncile, se deschid mormintele ?i es mortii dintrinsele. Poporul uimit fuge acasä, suta?ul iarä, care stätu la cruce bäländu-?i pieptul a zis:

— Intradever Fiul lui Dumnezeu a fost acesta !

I biti Ascultälori. Si noi am ajuns pe muntele Golgota ?i stäm acolo längä sänta cruce. Sä