Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-04-01 / 23. szám
368 REVISTA CATOLICA. tegiu mare §i splendid a venit in celatea prin- cipalä. Cänd a auzit, cä Pilat i-1 tramite pe Isus, la judecätoria sa, foarte s’a bucuraí. A asteptat minuni dela El. A cugetat, cä Nazarineanul, de care alätea mulle a auzit, i-1 va distrage. Insä foarte s’a in§elat, cäci Isus, care i-a ?tiut cuge- tele, nu l’a tinut vrednic se-i vorbeascä mäcar un cuvént. Färä nici un cuvént, cu maiestate Dum- nezeeascä au ascullat cuvinlele lui. A dal. respu>ns servitorilor, corifeiului, la intrebärile lui Pilat, toturora, cári numai l’au intrebat, numai lui írod nu, pre batjocoritorul acesla l’a despretuif. A täcut iji numai au privit la el. írod a simtit despretuirea §i ca se-si resbune, imbräcändu-1 in vestminle de rubiné, l'a trämis iarä§i la Pilat. Pilat vézénd, cä tot el trebue se aducä ju- decalä, a cäulat alt. mijloc de scäpare. Era da- linä la jidovi, cä la serbätorile Pa^tilor au eli- berat cäte un prinsoner. A fost in timpul acéla in temnitä un lotru, de care avu fricä intreaga tarä. Pilat a cugetat, cä poporul i§i va veni in ori dacä l’a pune pe lotrul acesta fatä cu Christos. A intrebat deci de popor, cä pe care vrea sä-1 sloboadä, pe Isus sau pe Varava? Dar multimea sumutatä de popii jidovilor mai cu drag a läsat liber pe lotrul Varnava, decät sä-1 vazä scäpat pe Isus. Guvernätorul cu tótul uimit a vezut, cä nu si-a ajuns scopul, dar totu^i a mai fäcut o incer- care. A voit se moaiä inimile multimei, casede- stepte in ei compätimire fatä de Isus. Pentru acea l’a bätut cu sbiciuri pe cel nevinovat, care pe- deapsä la Romani a fost chinuirea cea mai cru- delä. Pe cel judecat il legau de un stélp ?i il bäteau cu sbiciuri, de cári erau atérnate bucäti de plumb §i de os. Pedeapsa aceasta pentru Christos o au fäcut mai dureroasä baljocurile osta- §ilor. Pe ranele täiete de loviturile sbiciurilor au pus un vestment ro.?u, pe cap i-au pus o cu- nunä de spini si i-au dat in mänä in locul toia- gului regese o trestie. Astfel rusinat l’a dus pe un scaun de batjocurä, intre risetele poporului, iar‘ osta?ii treeänd unul cäte unul inaititea Lui lovindu-1 pe fatä il inzultau: — Bueurä-te regele jidovilor. Pilat a cugetat, cä poporul s’a indestulit cu chinuirea aceasta josnicä §i grozavä, ?i ca sä-i aducä la compätimire, arätänd trupu-i sfä^iat de rane, a zis : — lata, omul! Dar multimea e fär’ de inimä. Iarä ura lor devine fanatica, ne’nfrönabilä. Nu s’a mol- comit, ci a inceput a-1 ameninta pe Pilat, cä i-1 vor spune Cesarului, cä pe rebeli ii elibe- reazä. Guvernätorul auzind aceste s’a infricosat. A cunoscut bine pe cesarul bänuitor, pe crudelul Tiberiu, care n’a cunoscut gluma in atari afa- ceri. Chiar pentru acea venind in confusiune a inceput a molcomi multimea: — Dar ce se fac cu Dinsul ? — Restigne§te-1! Restigne?te-1! — Dar eu nu aflu intrinsul nici un pécat! ? — Sängele Lui asupra noasträsi asupra fiilor nostrii! — Voi se vedeti! Eu sum nevinovat de sängele acestui drept. Si späländu-si mänile l’a predat pre Isus poporului jidovesc. Multimea iarä l’a apu- cat, l’a legat §i l’a dus deadreptul la locul pierzärei, la Golgota pe un munte inalt afarä de Ierusalim. Ce cale groaznicä a fost acea pentru Res- cumperätorul chinuitl? Multimea selbatecä a pus crucea pe umerii Lui §i ca §i mai tare sä-1 injo- seascä, au dus cu Dinsul doi lotrii. Astfel au plecat la locui pierzärei. Christos §i-a dus crucea cu pa§i tremurátori §i de trei ori a cäzut sub sarcina cea grea. Cänd de tótul a släbit din puteri, §i inzädar au dat in El cu picioarele, inzädar il smunceau de funi, ca se se ridice, au rugat pe un sträin, care din intémplare trecea pe acolo, pe Simeon Cireneul, pe omul acéla, care a fost fe- ricit de a ajuta a purta crucea lui Christos. Pe toatä calea numai cu o scenä mängä- ietoare ne intäinim. Cu cäteva muieri cu frica lui Dumnezeu, cári pétrunse la inimi priviau cu compätimire spre cel suferitor si plängend mer- geau dupä El. Iar’ cänd si a treia oarä a cäzut la pämänt, una dintre muieri §i-a fäcut cale intre servitorii duri, si §terse fata säntä sängeratä cu märama sa. Compätimirea aceasta l’a petruns pe Christos, §i-au uital pe un moment de sufe- rintele sale, si incepe a le mängäia zicänd : — Ficele Ierusalimului, nu plängeti pentru mine, ci pentru voi ?i pentru fiii vo^trii. 0! nemärginitä iubire Dumnezeiascä, din care indatä putem cunoaste inima-ti indurätoare 1 Dar priviti! cine vine arezimatä pre brätele in- vétácelului célúi mai tinerl? Cine e muierea acea
