Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-01-01 / 17. szám
REVISTA CATOLICÄ. 269 Abia a stins pecatul strämo§ilor nostri lumina nevinovätifei, indatä s’a scoborit noaptea nestiintei, a nesigurantei si a mortii preste päment, preste locuitorii aceluia, preste minti §i inimi. — Omenimea remasä singurä a retäcit in Intunerecul sufletesc; uitändu-si de Dumnezeu §i deseopul seu, tot mai jós a cázut. Numai un popor a fost pre care l’a luat ín grijea sa Dumnezeu, pre care cu bärbati alesi l’au povétuit, invetat, condus, ca barem aducere aminte sä remänä a lui Dumnezeu si a dreptätii. Acest popor a fost cel Jidovesc. Si acest neam a eäzut de multe-ori, a luat datini pägäne$ti, se pro^ternea inainlea tipurilor cioplite, si-a u’tat de adevératul Dumnezeu, dar bärbati cuviosi, patriarchi §i profeti nici odatä nu au lipsit dintre ei, pre cari provedinta divinä i-a chemat spre acel lucru märet, ca inimile lor sä fie sicriul adevérului, §i buzele lor sä fie cana- lele dreptätii. Tip cu mult mai trist ne aratä celealalte popoare, pre cari Dumnezeu pare cä le-au läsat in voia lor. Dreptul §i dreptatea a eäzut jertfä silei, puterei pumnului. Gel slab a fost sérvül célúi tare ; iar cel tare domnul §i jude- cätoriul, si nu arareori cäleul celui slab. — Soar- tea fiilor si a muierei, capul familiei, o a tinut In rnanile sale. Dacá unul sau altul i-a fost spre greu- tate, l’a gonit sau vindut, sau l’au omorit dupä piac, färä ca sä-1 fi luat cineva la intrebare. — Si ce sä zic despre negutätoria robilor? Ge sä zic despre acelea nedrepläti, cänd sate intregi insirate pre lanturi s’au vendut ca neste vite ? Cele mai mari nedreptäti s’au intémplat si ni- menea nu s’au mächnit de ele! A?a este! Pen- trueä in intunerecul pecatului, in umbra mortii umbländ, nu au vezut mäna pärintascä a lui Dumnezeu, care admoniazä si retine dela pécat; träind in noaptea pecatului nu au vezut acea ce poartä oprelistea, — asta nu o face; si acea pre ce este seris, — acesta o fä, aceasta o iube^te- Pentru acea s’a plans cu amar profetul Osea: »Nu este dreptate, nu este indurare, nu este cu- nostinta lui Dumnezeu pre pämbnt«. Pentru acea a strigat profetul Isaia: »Uiti pre Dumnezeu, Fä- cätoriul téu, pre cel ce a intins ceriurile si a intemeiat pämentul«. — Dupä o intunecime de 4000 de ani in urmä, un eveniment miraculos, o figurä strälucitoare, o stea luminoasä s’a arätat spre resärit. depárténd negura nestiintei si umpländ inimile doioase ale milioanelor. — Aceastä figurä admirabilä, aceasta steauä strälucitoare a fost Cuvéntui vecinie, Isus Christos. Priviti adevérul invetaturei acestuia, ce a vestit; uitati-vé la strämutarea miraculoasä ce a fäcut aluatul acestei invetäturi! La ce nu s’a estins atentiunea Invetätorului Dumnezeiesc! In ce nu a adus strämutare mäntuitoare? Ce raport a fost intre om §i om nainte de acea? Gel mai jalnic! Cel särac, cel slab, cel neputincios pre a cui sprijin s’a putut rézima? unde a aflat scut, unde apérare? Dürere, nicäiri! Dar a venit figura misterioasä, steaua strälucitoare, a venit Isus Christos ?i ne-a invetat acel frumos »Tatäl Nos'tru«, pre care intr’o formä il zice säracul si avutul, imperatui si supusul, invetatul si neinve- tatul, bärbatul si femea, puternicul si neputin- ciosul, si ne-a dat sä intelegem prin aceasta ru- gäciune cä Dumnezeu intr’o formä ni-e Tatä la toti, noi inlr’o formä i suntem fii, si intre női süniem frati! Oh! ce invetäturä märeatä si frumoasä. Au nu a osändit prin aceasta pre acei tirani, cari fatä de deaproapele lor sä purtau cu crudelitate, si au tractat cu ei neuman?! Nu au luat in apérare pre femea slabä?! Nu au asezat pre maica pre acel loc de onoare de care au fost vrednicä dupä chemarea ei?! Isus insä numai trei ani au vestit adevérul, dar resultatul au fost pentru toate veacurile. Cine au continuat a?adar lucrul inceput, dupä ce s’au suit la cer? Cine au purtat lumina Evangeliei ? Cine au invetat popoarele? Cine au inmoiat inimile impetrite ale popoarelor, si netezit obiceiurile lor seortoase, si au poleit moravurile lor sel- batice? Urmätorii lui Christos: apostolii si in- vetäceii. S. Petru au fost capul, conducätoriul, mesterül, Papa. Lui i-a zis Isus: paste meluseii mei; lui i-a zis: tie-ti dau cheile imperätiei ce- resti; lui i-a zis: pre tine ca pre o peaträ imi voi zidi biserica mea, si porfile iadului nu o vor invinge. — Din cuvintele lui Christos se poate vedea cä pre Petru l’a pus dintäi de loctiitor Pe Petru in Roma l’a restignit pe cruce, atunci a venit dupä el Linu, dupä Linu au venit Ana- clet, dupä acesta Clemente si asa a mers sirul in 264 de Papi, §i azi Piu al X-lea e urmätoriul S. Petru. Piu al X. §ede azi in acel Scaun in care a sezut S. Petru. Piu al X. e locotiitoriul
