Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-01-01 / 17. szám

270

REVISTA CATOLICA.

lui Christos, Capul vézut al bisericei adevérate a lui Christos, aparätorul si scutitorul adevSrului. Asa dar azi Piu al X. invatä in acel spirit in care a invehat Christos si S. Petru urmätoriul lui Christos. Papa insä e numai un om, cuvintul lui dintru odatä fi nemijlocit nu poate sä strä- batä preste tot pamenlul. Acea dar ce au fost pentru S. Petru invetäceii, pe cari i-a trimis cäte doi ca sä propoveduiascä evangelia, aceia sunt pentru urmätoriul lui Petru azi, episcopii, preotii, vorbesc despre preoti, totdeauna numai preot catolic inteleg, pentrucä altfeliu de preot neavind legäturä cu Papa, nu poate fi preotul lui Christos, pentrucä locotiitorul lui Christos e Papa. Celui dinläiu Papä, numai lui Petru i-a spus »pafte oile mele«, fi la nimenea altul. Strämutarea binecuventätoare dar dupä Christos Vicarii lui o au luat in mänurile sale, si o tin in mänuri si azi. Priviti acea carte de pe altar, cu acea am cucerit lumea. Dar a trebuit sä ne luptäm cu puteri, a trebuit sä ne luptäm cu selbätäcime, si ne-am luptat. Imperati s’au sculat in contra noa- strä, dar aceasta carte, Evangelia, nu o au putut nimici. Cäläi s’au sculat preste noi, dar in Evan- gelie li s’au stirbit sécurea. Pere sélbatice au asmutat asupra noasträ, dar acelea imblänzite ne-au lins picioarele. Jertfelnice au aprins sub noi, flacärile insä ne-au incungiurat. Ofti intrar- mate au nävälit asupra noasträ, fi nu ne-au putut stirpi, desi in mänuri nu aveam nimica, numai pre buze numeie dulce Isus. A trebuit sä ne luptäm cu cruzimi, cu calei, osti, cu foe, fere, cu inseläciuni, cu viclenii, cu retäciri, eretici, si noi ne-am luptat afa, cä steagul de invingere a fxlfa.it totdeauna in mänurile noastre, cununa de invingere a impodobit totdeauna capetele noastre- Evangelia s’a lätit, preotii o au vestit acea. Santa cruce aci spre resärit, aci spre apus s’a inältat, si in care päment s’a infipt odatä, acéla a fost säntit, au fost binecuvéntat, cu poporul seu, cu locuitorii sei. Ce a därimat altarele pägäne ? Evangelia. Ce a versat indurare, iubire cäträ de- aproapele in inimi ? Evangelia. Ge a imblänzit moravurile ? Ce a cäftigat pret dreptätii fi ade- vérului? Evangelia. Ce a fäcut sä infloreascä industria? Ce a dat o directiune märeatä pänä aci necunoscutä sciintei (artei, literaturei) ? Evangelia, Evangelia ! Doar trageti aceasta la indoialä ?

Priviti acelea popoare cari nu cunosc Evangelia, unde stau acelea ? Departe de civilisatiune ! Singur numai Evangelia e in stare sä ridice pre om din nestiintä, sä-i imblänzeascä inima, sä-i ridice fi indrepteze dorintele pentru un scop mai inalt. Noi dar, cä ne-am ridicat din nestiintä cä ni s’au curätit fi lärgit vederile, suntem indatorati la o multämitä vecinicä 1) cäträ Isus Christos care ne-a dat acea Evangelie sträformätoare, si 2) fatä de preotimea catholicä, care aceasta o au adus intre noi,- o au sädit, fi au fäcut acea. cä azi putem fedea in umbra ei recoroasä.

Si numai preotilor putem multämi si acea, cä noi subsistäm, subsistäm, si avem viitor. Dacä preotii lui Christos nu s’ar fi pus picioarele intre noi; dacä nu ar fi impläntat intre noi steagul märirei, fi a ftiintei: S. Cruce; dacä nu ar fi semanat pämentu! nostru, udat cu atäta sänge si sudoare a sträbunilor nostrii, cu sämänta Evan- geliei: unde am fi noi astäzi ? Oare nu ne-ar fi mäturat fi pre noi viforul ridicat de patimi, po- topul invasiunilor, dacä nu ne-am fi apucat de ! lemnul s. al crucei lui Christos? Aceasta ni- I menea nu o poate nega eine numai cät de putin cunoaste istoria. Unde sunt Avarii, Hunii, si alte neamuri, cari odatä au pustiit Europa? De ur- mele lor numai asa dam, dacä säpäm in päment cäti-va stängini. Cu sapä §i härlet in mänuri ar da si azi de urmä de román, de cumva preotii drept credincio^i nu aduceau intre noi fericirea credintei si credin|a fericirei, si dacä pre slräbunii nostrii nu-i aduceau la lumina adeverului vecinic, fi nu-i stropiau cu apa säntului botez. Dovadä ne este timpul care l’am petrecut in desbinare de bise- rica mamä, de biserica Romei, in care timp era sä ne inghitä popoarele cari ne subjugau. Unde am sta noi azi dacä nu petreceam atätea vea- curi in neunire. Aceasta rumpere a bisericei románesti de cäträ biserica Romei a impedecat naintarea natiunei noastre cu vre-o cäteva sute de ani. Multämitä bisericei noastre mame, cä s’a adus aminte de noi si ne-a ridicat pre noi din noroiul in care retäceam, fi a impräftiat si re- värsat luminä preste noi si intre noi.

Iatä Iubite Frate fi tu te-ai fäcut membrul acelei clase vrednice de toatä onoarea, de clasa preolimei catolice, care cu binefacerile fi jert- firea ei de sine au deobligat la multämitä pen-