Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-01-01 / 17. szám
268 REVISTA CATOLICA. biti credinciosi ai acestei cetäti, cari Ve-ati adunat aici ín acest loc sänt, ca tot odatä sä aveti in inimile D-Voastre o aducere aminte neuitatä acestei zile märete, cänd un nou Fiú al acestei cetäti i§i aratä jertfa cea dintäi inaintea Stäpänului tuturor. De$i nu cu fricä, dar cu o grije am primit aceasta distingere, ca si eu sä ridic onoarea zilei de azi, cu modesta mea cuvéntare. Cä de§i ved pretutindenea fete senine §i vesele, desi tot acea ce vedem aratä semn de bucurie: totu?i se naste in mine o indoialä cä oare in glasul bucuriei, — sau de§i nu in al du- rerei — dar in al temerei, sä vorbesc ? Da, Iu- bitilor ascultätori, pentruca cunoscänd inima omeneascä, cunosc §i acelea rapoarte cari umplu inima cu darui bucuriei. — De aci pot presu- pune, si pricep inima tuturor acélóra, pre cari i-atinge mai deaproape imprejSrarea pläculä de azi. Pot presupune bucuria pärintilor, in cari se implinesc cuvintele scripturei: »Cel ce ’si invatä pruncul, sä laudá de casenii säi, si Intre pretini se poahe läuda intru el, l’au vezut pre el in vieatä si s’au bucurat in el*. Stiu presupune bucuria fratilor, a rudenielor si pretinilor, cari in cel nou ordinat véd pe administratorul impéra- tului ceresc, care va impärti pänea vietei eterne credinciosilor. Dar §tiu sä presupun si bucuria Ta, iubite in Christos Frate, care dupä multä stäruintä si sirguintä ai ajuns la scop. Oh! si poate fi ceva mai imbucurätor, ca si a ajunge la scop ? Este — si trebuie sä fie pentru tot omul ceva, dupä ce sufletul seu arde cu un dor nestins. — Trebue se fie ceva, pre ce, ca pre un fundament i?i aseazä sperantele sale frumoase §i fericirea. Dar chiar la aeest punct putem intreba; cä oare precugetat-ai bine si luat-ai bine seamä la soaptele inimei Tale? Convins esti despre acea, cä altariul va ii pentru tine acél loc si scop unde te-a tras dórul tainic si dulce al inimei Tale ? lntrebatu-te-ai: cä oare in cercul preotiei ’ti vei afla acel fundament, pre care ’ti vei putea a?eza edificiul sperantelor Tale frumoase §i a fericirei Tale? Tras-ai seamä cu line despre acea, si aflat-ai liniate in acea, ca de aci in colo preotia trebue sä fie acél lant misterios, care sä te lege dulce-tare de vieatä. Afarä de acea a trebuit sä precugeti, §i precugetat-ai cät de tare trebue sä se deslipeascä un preot credincios in oficiul seu, de lumea desfätärilor ? Stiu acea cä in vieata preotului foarte rar impupesc flori de bucurie, §i acestea flori sunt incungiurate de spini impungätori? A trebuit se precugeti acea §i precugetat-ai cä preotul a incetat sä fie al seu, cä el e a unui cerc intins. Stii cä preotul nu are frati numai dupä legäturä de sänge, pentru cä ladra- gostea lui tin cont intr’o formä toti membrii familiei omenesti. — Precugetat-ai apoi acelea relatiuni critice intre cari sunt azi preotii. Stii, eä acel nume de preot — popä — pre care l’a aflat iubirea fieascä a credinciosilor, se strämutä in nume de ocarä, ce oarecänd odatä vor arunea dupä tine in semn de dispret. Precugetat-ai cä preste vélul acest mistic, in care cei nepriceputi sä dezmeardä cu atäta dulceatä, pentru tine nu este somn de odihnä, e o realitate serioasä, si-Ti stä inainte lumea cu lumina invetäturei crestinesti? Oh! cät de usor Te-ai putut in^ela, si vai dacä Te-ai in- Selat; pentrucä §10 ce inseamnä a petrece o vieatä, poate lungä, — in suferinte §i deceptiune amarä, si cu acel gänd dureros, cä pä§ind inapoi in cercul de mainainte va veni senin in locul norului. Dar pentru ce las a fi turburatä cu asa fei de ingrijiri si reflexiuni solemnitatea zilei de azi ? Sum convins, Iubite in Christos Frate, cä toate acestea le-ai precumpenit, si Te-ai decis, cä ori ce soarte sä-Ti ascundä viitoriul tainic, eu inima otelitä päse§ti nainte. 'Mi tin de datorintä ca vestitorul Evangeliei, I. asc. ca in acest loc sänt sä vorbesc cu iubire de dreptate §i de adevér. Vé rog sä-mi concedeti ca pentru imbärbätarea noasträ, sä Vé pot spune cä preotimea — ori ce sä zicä lumea — pentru omenime — pentru societatea omeneascä — dar cu deosebire pentru noi romänii, a fost si este institutiunea cea mai binecuventätoare. Spiritui adevérului §i al iubirei, pre care odinioarä Domnul l’a dat invätäceilor sei. sä ne binecuvinte si intäreascä; sä ne curäteascä inimile, ca acelea ca pamént bún, cu simteminte adevärate crestinesti sä primeascä cuvéntul lui Dumnezeu, si ca acelea sä rodeascä in Domnul virtuti curate si florile faptelor vrednice de rés- plata eternä. Mé rog sä fiú ascultat. *
