Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-07-01 / 5. szám
70 REVISTA CATOLICÄ. puterea si auctoritatea, care guverneazä | statul, nu este o datorintä moralä, eticä, impusä de vointa dumnezeiascä, ci este un fapt, ce izvoreste pur si simplu din libera determinatiune a omului. Aceasta doctrina despre stat, este o urmare naluralá a teo- riilor despre stat, este o urmare nalurala a teoriilor despre starea liberä a omului naturii. Sociaiizmul modern conziderä statu], ca pre o instilutiune, nu numai superflua, ci deadreplul pägubitoare, care sub- zistä numai pentru acea, ca cei mai bogati se-i asupreascä, sé-i esploateze pre cei mai séraci. De acea, espunerea scientificä a cestiunei sociale trebuie se continä si doci i trina despre principiile adevérate asupra originei statului, asupra scopului si indrep- i tátirei ezistentei lui. Deläturarea stärilor } i stricate si anormale in viata socialä. numai i i prin aceplarea generalá a doctrinelor ade- verate despre originea si scopul statului, se poate realiza. 6. Din aceasta apoi se vede, cei putin in parte, ce relatiune are cestiunea socialä cu religiunea, va se zicä, intru eat este ea, si cestiune religioasä? Ea este si ces- tiune religioasä, intru eat: a) cuprinde in sine cestiunile cele mai i importante despre eticä. despre filozófia drep- tului, despre doctrinele asupra statului. Iarä etica, filozófia dreptului si doctrina despre stat, numai la lumina principiilor, a adevérurilor religioase, se pot pricepe si espune corect. Aceste sunt in legäturä intimä cu originea, cu esenta, si cu scopul final al omului si a tuturor fiintelor in i •) genere. Despre toate acesle singur numai religiunea revelatä ne dä lämuriri si invé- täturi corecte si complete. Numai acea clä- dire socialä poate se fie bunä, si poate se aibä prospecte pentru statornicie, care se bazeazä pe principii adevérate, in cauza originei si de destinätiune a omenimei, in cauza dispozitiilor si a inclinatiunilor naturale ale omului. Doctrinele relative ale religiu- nei sunt pentru cestiunea socialä ca si temelia pentru casä, ca si titinile pentru use, ca si rädöcinile pentru arbori. b) este o cestiune religioasä si pentru acea, cä pentru női mai ales prin religiunea revelatä cäpetäm cunoscinte esacte, corecte si complete asupra dispozitiunilor etice ale omului, asupra inclinatiunilor lui bune si rele, asupra perfictibilitätii acestor inclinatiuni, precum si asupra mijloacelor, ce sunt a se aplica spre scopul acesta. Numai acel aranjament social poate se fie bun si in- destulitor pentru om, care se vijeste cu atributiunile si dispozitiunile naturale ale omului, si statoreste un ecvilibriu just intre virtutea sau puterea sa eticä, si intre justele pretenziuni, ce se pot pune in sarcina acestei virtuti. Liberalizmul au esa- gerat puterea moralä a oamenilor, cänd au presupus, cä in nizuinta de a-si castiga bu- nuri vremeinice, de si va fi läsat in cea mai depliná si nelimitatá libertate, nu va desconzidera binele sau dreptul deaproa- pelui seu, nici cel obstesc, si asa, in cea mai nemärginitä libertate economicä si in- dustrialä, se vadezvolta cea mai frumoasä ordine si harmonie.Din conträ apoi, sociaiizmul dejoseste activitatea eticä- moralä a oamenilor, cänd presupune, cä cél mai sérac, fatä de cél mai bogát, nu poate se fie nici cänd roultämit cu soarteasa;si cä liniste si ordine numai atunci va domni intre oameni, cänd va fi o egalitate perfectä in posesiunea bunurilor vremeinice, precum si in suportarea sarcinilor vietii. e) Relatiunea intimä a acestor doué cestiuni urmeazä si din acea, cä religiunea ne invatä dätorintele singuratice, speciale, ce ne incumbä in viata socialä. Religiunea ne invatä, prin revelatiunea po- zitivä, in mod sigur si infalibil, cä ezistä dätorinte si drepturi naturale, pre cari statul are se le respecteze si se le apere; religiunea si biserica ne invatä, ce drepturi are fie si care om in particular, si prin urmare ce obligamente au oamenii in genere fatä de seminii lor, si ce dato- rinte speciale are fiesicare om fatä de deaproapele seu. Ordinea socialä numai asa poate se subsiste, dacä drepturile par- ticularilor remän neatinse, si iaräs, daca
