Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-06-01 / 3. szám
REVISTA Congregatiuni raligioase, si bucuros primesce pre membrii lor in vastele sale domenii din Asia, Africa si Australia, unde se refugiazä si inteme- iazä tot felul de institutiuni binefäcätoare, se deprind in Apostolaiul Catolic, §i se fac pione- rii civilizatiunei crestine in mijlocul acelor po- poare barbare sau semi-barbare. Pentru aceasta, Sfintia Sa Leon X-III i-au multämit in termini afectuosi pentru libertatea, ce lasä bisericei ca- tolice in toate statele sale, si i-au recomandat in atentiune binevoitoare Congregatiunile reli- gioase. larä Regele Eduard VII, la rindul seu, voind a da un resunet la strigätele pentru libertate, ce insotese pre cei espulzati, la pränzul ce au dat regele Victor Emanuel III in onoarea lui, dupä vizita din Vatican, in vorbirea sa de salutare au aecentuat cu serbätoreaseä intonare, cä razimul cél mai puternic al imperätiei lui este: libertatea 1 Lectiunea au fost gentilä ?i delicata pentru Curtea de Savoia, dar teribilä pentru sectarii anticlericali francezi §i italiani, cari in numele libertätii prigonesc biserica, preo- tri ei, si pre cei mai afectionati fii ai ei. 0 alta lectiune au cäpetat anticlericalizmul dela un alt. suveran Protestant, dela genialul imperat al Germaniei Wilhelm II. El au sosit in 2 mai, si au fost primit cu toatä cordialitatea, cu toatä pompa serbätoreaseä, din partea rege- lui Victor Emanuel III ?i din partea familiei regale, precum §i de lumea oficialä, care s’au ingrijit, ca sträzile percurse dela statiune pänä la Qvirinal, se fie bogát impodobite. Multimea, massele poporului l’au salutat pretutindenea cu mari ovatiuni, socotindu-1 de un sustinetor sin- cer al päcii universale, precum ?i de prietin resolut al ordinei sociale. Ci aceasta vointä, aceste idei, presupuse in imperatui Wilhelm II, sunt o realitate, si nu sunt nici decum numai fictuni sau afectatiuni. Asta s’au dovedit splendid mai ales prin vizita ce o-au fäcut in Vatican, a doua zi dupä sosi- rea sa, duminecä la 4-l/2 oare pomeridiane. In- täi s’au dus la Legatiunea germanä, acreditatä längä S. Scaun, in oara miezezi, ?i acolo au luat dejunul, fiind invitati la masä Cardinalii Rampolla, Gotti si Agliardi, si mai multi Prelati din Curia Romanä. De aici au mers la Vatican, cu un echipaj de cinci cärute imperiale, de forma artisLicä si adiustate cu un lucs impunetor, mai ales träsurile in cari §edea imperatui ?i feciorii lui. Toate aceste amfost aduse espres din scuderia imperial din Rerlin. Cea mai adäncä impresie s’au fäcut prin organizarea escortei imperiale, care l’au insotit pre imperatui. Aceasta era compusä din gardisli prussiani, in diviza lor splendidä de galä, cari au venit din Rerlin anume numai pentru acest scop. Fiind zi de Duminecä toatä poporatiunea Romei s’au reversat asupra sträziCATÖLICÄ 49 lor, ce due dela Palatul Venezia spre Vatican, si toate ferestile din aceasta linie lungä decale, au fost inlesuite de lume multä si elegantä. La viderea acestui cortej surprinzétor si neobisnuit, toti au priceput, cä imperatui au voit a da o manifestatiune serbätoreaseä si publica, despre acea, cät de mult stimeazä el auctoritatea pon- tificalä, si cum o respecteazä, ca pre un izvor de ordine si de pace socialä in toatä lumea. Aclamatiunile de »se träiascä« au erupt in mod frenetic pe tot percursui, iarä Ia cemete- rul teutonic, längä S. Petru, s’au grupat toatä colonia germanä, impreunä §i peregrinii germani, sositi in zilele acele, si l’au primit cu urale nesfirsite ?i cu cäntarea imnului imperial Cu un cuvént, toate inimile catolicilor italiani si sträini, prezenti in Roma, s’au manifestat in apiauze unanime, si entuziastiee, la adresa su- veranului Germaniei, carele de §i Protestant, au peregrinat la Capul vézut al Bisericei Catolice, dovedind prin asta, cä pricepe importanta Pa- patului pentru lumea intreagä, adeca pricepe, intelege si recunoa^te acea, ce liberalii si anti- clericalii francezi iji italiani nu vreau se priceapä, se inteleagä, nici se recunoascä. 0 alia vizitä de insemnetate istoricä au fäcut imperatui Germaniei, insotft de regele Victor Emanuel III s; de fiii sei, va se zicä vizita la schitul numit Monte Casino, sau Mänästirea, Abatia Benedictinilor. La Casino, micä comunä urbanä, situatä la poalele muntelui, pe care e ziditä mänastirea benedictinä, au fost primiti cu mari ovatiuni, de popor si de auctoritäti, $i in echipajele pregätite s’au dus cu totii la mänästire, unde au fost primiti de Abatele Krug, Superiorul schitu!ui, inconjurat de toti monacii ?i de elevii din in- slitutele de sub conducerea lor. Abatele li-au adresat un discurs de primire in care au amintit de vizitele altor suverani, si spunénd, cä monachii acesteí mänästiri sunt pururea credinciosi invetäturilor Patriarchului lor, S. Benedict, a cärui lege si regulä de viatä se compendiazä in aceste doué cuvinte: »ora et labora.« Dupä aceasta Abatele au condus oaspetii in biserica, in bibliotecä, in Archiv, in muzeu, in cripta Sänlului Benedict, apoi au admirat cu totii curtile grandioase, monumente de artä ar- chinectonicä, produse de géniül lui Bramante : ?i a?a inaltii oaspeti s’au pulut convinge cu ochii proprii, cä legea compendiatä de s. Benedict in vorbele ora et labora, aici este realizatä in toatä puterea cunvéntului. Imperatui au ré nas foarte indestulit, si de repetTte-ori au dat espresiune sentimentelor sale de admiratiune, amintind, cä au avut ocasiune de a cunoaste viata si lucrarea monacilor bene-
