Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)

1903-06-01 / 3. szám

REVISTA CATOLICA.

41

Predicä pentru S. Serbätoare a Rusalilor.

»Au uu stiti, cá voi sunteti biserica lui Dum- nezeu, si Spiritui Sänt locueste inlru voi.« I. Cor. 3, 16.

Introducere

Septe ani de zile au zidit Solomon biserica máreatá din Jerusalim. cu o su:ä oplzeci de mii de lucratori. Pietri frumos cioplite au format matériáiul. Päretii si acoperisul au fost lucrate din chedru pretios, in care au fost täiate cu mare mäiestrie figuri de cheruvimi, flori §i arbori in forme frumoase. Cliiar si pavimentul strälucia de aurituri bogate. Si cänd Solomon au intrat in ace- asta casä sänlä alui Domnezeu, eäzend in genunchi l’au rugat pre Domnul, se primeascä sub sculul séu clädirea, biserica atät de pompoasä. Si D-zeu au primit rugäciunea lui Solomon, si au zis: »am ascultat rugäciunea ta, ochii mei ?i inima mea vor pelrece aici pururea, §i ii voi asteptä pre loti, cari se vor ruga aici;« íji au §fintit §i au binecuventat biserica, aretänd pläcerca sa prin seinn vezut, prin norul cel minunat, $i asa au incuviintat, ca zidirea acea sé fie teinplul, biserica, locuinta lui.

Märeatä au fost, intru adevér, aceasta biserica alui Salomon. N’au fost pe loalä fata pämen- tului nici o casä, nici o zidire, care se se tie putut aséména cu dinsa. Si totusi, ce e?te aceasta biserica, fatä de acea, pre care insusi Domnul o-au zidit pe lume? Ge se poate aseména cu acea biserica, ce este sufletul oinului, pre care insusi Domnul Dumnezeu o-au fäcut se fie biserica Spiritului Sänt? A?a e, s. Pavel cu drept cuvént intreabä, mirändu-se: »au nu stiti, cä voi sunleti biserica lui D-zeu, §i cä Spiritul Sänt locueste intru voi? Se meditäm asläz despre sufletul omenesc, §i se cunoastem, spre tnänluirea noasträ, ce este sufletul ?

1 cänd este intru adever biserica Spiritului S.

2 cänd nu lccuieste in el Spiritul sänt.

1.

»Ce este omul, oä tj- adud aminte de el? (Ps. 8. 5.) intreabä Psalmistul. Ce este omul? Multe lucruri frumoase au zidit Dumnezeu, cerul si pämentul e fruinos; soarele, luna si stelele, sunt frumoase. Frumoasä e natura in hainele sale de primävarä, pädurea cu arborii sei, fruinus e eäm- pul cu verdeäta si florile sale; si cät de frumos, cät de minunat e aerul cu pasérile sale, marea cu pescii sei. cu toate vietätile sale. Oh! cät de frumoase sunt toate! »Pämentul e plin de märi- rea lui Dumnezeu,* biserica lui Dumnezeu este pämentul, pentru acea e atät de preamärit. Dar' ce este omul? Si- eu réspund, cä omul este si mai preamärit. »Se-l facern pre om dupä tipul §i dupä aseménarea noasträ,« (1. Moise 1,26.) Si au fäcut Domnezeu trup din lut, si au suflat in el suflet nemuritor, fji iatä, tipul si aseménarea lui Dumnezeu au fost zidilä. Ce este omul ? Iatä cä omul este mai mult, decät tot ce e in naturä! Inzestrat cu suflet, dupä aseménarea lui Domnezeu, nemuritor. poate se cugete, se voiascä, poate se-l iubeascä pre Fäcätorul seu §i- se-i se inchine lui. El este tipul §i aseménarea lui Dumnezeu, oh! cät e de frumos omul! Ce este omul? intreabä Psalmistul, si respunde, incäntat: »Cu cinsle §i cu podoabä l’ai incununat pre el, si l’ai pus pre dinsul preste lucrurile mänilor tale* (Ps. 8, 6, 7.)

Ce este omul ? se videm mai departe. El este inzéstrat nu numai cu daruri naturale, firesti, ci Dumnezeu l’au impodobit ?i cu daruri supranaturale, alese, in s. tainä a botezului. Strälucea biserica lui Solomon in auriturile sale, dar, ne- märginit mai frumos sträluce^te sufletul omenesc in podoabele darunlor sfintitoare. Sufletul cu- fundat in marea binecuventatä a di.rurilor dum- nezeesti, i§i imprästie razele sale luminoase in cer si pre päment, si prin slälucirea sa imple de mirare ochii sufletelor fericite, cu uimire pri- vesc ängerii asupra acestor suflete, si se imple de indestulire fcricitoare, vézénd strälucirca ?i